Bonele

Mare mare problema sa gasesti ajutor in cresterea copilului. M-am apucat sa caut bona inca de cand eram insarcinata. Mama mea nu mai locuieste in Romania iar soacra mea are grija de alti nepoti si prin urmare bunicile pentru noi nu erau o varianta de luat in calcul. Mare noroc aveti aceia care puteti conta pe mame si soacre. Nici nu va imaginati! Ar trebui sa apreciati ceea ce aveti mai mult si sa le rasfatati din cand in cand.

Asa…eram gravida si cautam bone. Evident nu stiam ce agentie ar fi mai ok, sa iau personal filipinez sau sa iau romance. Am ajuns la o agentie care aduceau bone din Republica Moldova. Am fost la cateva interviuri acolo si de la inceput mi-a placut o doamna in al carui cv scria ca a fost profesoara de chimie. Nimic mai fals am aflat ulterior, dansa nu stia nici o adunare daramite tabelul periodic al elementelor. Putea veni numai interna si numai pe o perioada de 3 luni, atat cat ii permitea legea. Dar eu am luat hotararea de a o lua cu acte in regula si prin urmare o ajutam sa-si obtina cetatenia pentru a nu avea probleme. Dansa nu a mai stat cu copiii dar avea o fata mare care si ea se pregatea sa devina mama. A venit la noi, 70% din ce vorbea, eu nu intelegeam din cauza accentului. Si incepusem sa ma panichez putin pentru ca ma gandeam cum o sa stea copilul meu pe langa ea si daca o sa ma trezesc ca incepe sa aiba accent. Eu chiar credeam ca respectiva doamna va fi bona lui pana la 10 ani :)) Ce prostie din partea mea. Thomas s-a nascut pe 26 Martie iar ea pe 7 Mai a plecat. Pur si simplu. De fapt ne-a comunicat ca are un deces in familie si ca trebuie sa se duca acasa dar nu putea sa ne spuna cand se va intoarce la noi. Sotul meu nici pana acum nu crede ca dansa a avut acel deces dar eu nu vreau sa ma pronunt. Eu cred ca era in suferinta si cand a ajuns acasa la fata ei, normal ca nu a mai vrut sa plece. Desi toti banii pe care ii castiga la noi se duceau catre familia ei. Nu am mai vrut sa ma complic si prin urmare am spus ca nu mai vreau sa iau din Republica Moldova. Si au inceput cautarile intr-o perioada in care eu chiar nu aveam timp de asa ceva. Trebuia sa invat, sa ies cu Thomas in parc, sa scriu la licenta si tot asa.

Am apelat la diverse cunostiinte, mai dar chiar asa nimeni nu renunta la bona? Nimeni nu ne putea recomanda pe cineva?

Cu personalul filipinez mi se parea muuult mai complicat. Apelezi la o agentie, faci interviu pe Skype cu candidatele alese de tine, astepti 3 luni pentru intocmirea tuturor actelor si dupa vine iar daca o luna este totul ok, gata, agentia se spala pe maini si in caz ca se intampla ceva in 2 luni, pe tine nu te mai poate ajuta nimeni. Esti si fara bona si cu banii luati. Comisionul pentru aducerea unei astfel de persoane este destul de piperat. Format din 4 cifre. In euro. Deci deloc ieftin. Si daca nu-mi placea de ea? Daca nu stia sa se poarte cu Thomas? Daca nu se purta frumos cu Muffy? Aia era. E o loterie. Am o prietena care are aceeasi bona filipineza de 6 ani dar am si prietene care au schimbat cateva astfel de bone in decurs de 2 ani. Si pe langa faptul ca pierzi banii, mai iti pierzi si timpul cautand pe altcineva si asteptand 3 luni sa vina.

Cei de la agentie te avertizeaza ca in momentul in care ele ajung in tara si fac un control medical pot fi depistate cu nu stiu ce stafilococ sau streptococ, sincer am uitat dar era unul din ele, tu nu o poti refuza pe acest motiv. Pentru ca i se da antibiotic 7 zile si gata. Ii trece. Eu nu ma simteam confortabil cu chestia asta. Noi plecand destul de des cu bona din tara, iar nu era o varianta o doamna din Filipine pentru ca avea nevoie de viza la orice trecere de granita. Iar timp pierdut.

Pe langa salariul pe care il plateai, mai trebuia sa achiti taxele la stat. Ca doar stiti ce ne ajuta statul pe noi. Fac o paranteza. Sotule, daca citesti, sa stii ca eu azi m-as muta din tara, efectiv nu mai suport tara asta de hoti!! Revenind, salariul ei plus taxele la stat ajungeau cam pe la 4000 si ceva de lei chiar 5000. Doamna lucra 6 zile pe saptamana cu o zi libera. De regula era duminica pentru ca atunci se intalnesc toate si stau la discutii. Si-au facut o adevarata comunitate aici in Romania si nu stiu cat de bine e asta. Se influenteaza unele pe altele si mint destul de mult. Am avut o doamna in probe care venise doar de 3 luni in Romania si spunea ca vrea sa plece de la angajatorul ei pentru ca o pune sa doarma pe jos in bucatarie. Mi-e greu sa cred ca cineva ar plati un comision de 4 cifre la o agentie pentru aducerea ei in tara si nu are o canapea extensibila sau o saltea pe care sa doarma. Chiar mi-e greu sa cred. Plus ca mi se parea foarte falsa. Se incurca in minciuni. Dar energia. Doamne ce energie avea. Nu a stat deloc o zi intreaga. Eu eram epuizata numai uitandu-ma la ea. Catalin era incantat si spunea hai sa o luam, hai sa-i facem actele. A doua zi m-am dus sa-mi scot tot felul de acte necesare pentru angajarea ei iar ea mi-a dat mesaj ca i se pare prea mic salariul si ca vrea sa negociem… am zis exclus. Si-asa erau mai multi bani decat avea ea in mod normal.

Am cunoscut-o apoi pe bona lui Thomas care a stat la noi 3 luni. O persoana super falsa si mincinoasa si barfitoare de ajunsesem sa plec de acasa numai sa nu ma vad cu ea. Dar era hoata. Cu copilul vorbea frumos, radea la el si cumva in mintea noastra, a mea si a sotului, s-a intiparit ideea cum ca Thomas ar suferi daca o schimbam si ca ea chiar stie sa se poarte. Nimic mai fals. A prins perioada cu diversificarea si il lasa pe Thomas sa fie murdar din cap pana in picioare, nu curata dupa ea sau dupa copil. Acum Thomas daca se murdareste face foarte urat si nu mananca pana nu-l cureti sau nu-i stergi masa. Mereu mereu ii dadea aceleasi lucruri si ajunsese sa ma comande ea pe mine si nu eu pe ea. Efectiv noua ne era frica sa ramanem iar singuri si nu ne vom descurca. Spunea ca era bona de 17 ani si barfea absolut toate familiile la care a fost, sunt sigura ca face acelasi lucru si in privinta noastra. Din cauza ei, Thomas adormea leganat pe picioare si numai dupa ce bea lapte. El era imobilizat in carut ca ea sa stea la cafele cu celelalte bone in parc si din aceasta cauza copilul meu a mers de-a busilea destul de tarziu. Dupa plecarea ei am luat un kinetoterapeut de la Grigore Alexandrescu iar progresele au fost incredibile. Intr-o luna mergea de-a busilea iar la varsta de 11 luni in februarie a facut primii pasi.

Ne-a facut foarte mult rau aceea bona si vreti sa va zic cum a plecat? Pe 3 ianuarie nu a mai venit. Pur si simplu. Fara telefon, fara mesaj. Atat a putut. Ca sa vedeti cat ai de tras daca nu ai parintii aproape sa te ajute. Am fost furioasa dar ulterior mi-am dat seama ca mi-a facut un bine pentru ca eu altfel nu as fi avut curajul sa-i spun sa plece. Chiar ii multumesc.

Ma saturasem de toate si chiar ma gandeam ca aia e, o sa ne descurcam. Dar era tare greu. Eu aveam intalniri cu clientii si nu puteam merge cu copilul, nu mai faceam fata cu calcat, spalat, sterilizat, gatit etc.

Catalin s-a hotarat sa dea anunt la ziar. Am dat anunt. Oricum agentiile sa nu va ganditi ca fac altceva. Tot asa cauta si ele numai ca voua va prezinta rezultatul de dupa trierea candidatelor.

A venit la interviu o doamna in jur de 50 de ani. Genul acela bunicuta, nu era cu cursuri de bona sau cu mai stiu eu ce atestate. A venit la interviu cu o floare din gradina dansei si recunosc ca asta m-a surprins. Nu avea experienta decat cu copiii dansei, era mai mult pe curatenie. Catalin a placut-o, eu eram retcienta ca de obicei. A zis Cata sa facem o incercare. Am facut o luna de proba, platita bineinteles si iata ca au trecut 6 luni si doamna este tot la noi. Se vede ca il place pe Thomas iar Thomas alearga la ea cand o vede si o vad ca se poarta frumos cu copilul meu si asta e tot ce conteaza pentru mine. Mai avem noi divergentele noastre dar hei, nici o familie nu este perfecta. Ne respectam reciproc si o tratam ca pe un membru al familiei. Prietenele mele care merg cu copiii lor in acelasi parc in care merge si doamna cu Thomas imi spun ca mereu cand il ia din leagan, ii da un pupic si cand pleaca il sterge pe manute. Iar el e vesel. Asta e cel mai important

Dar va spun, e tare tare greu sa gasesti si cand mai vad la televizor ce li se intampla copiilor cand se afla in compania bonelor, te ingrozesti.