Botezul lui Thomas Alecsandru

Eu cu sotul meu suntem impreuna de aproape 12 ani, casatoriti de 8 ani si desi acum pot sa spun ca ne este un pic mai greu, il iubesc mai mult ca la inceput si cumva nu-mi vad viata fara el si sunt sigura ca nici el fara mine. Ne-am potrivit de la inceput cu vacantele, cu visele noastre si orice eveniment am organizat, a iesit asa cum ne-am dorit. Cu lacrimi si nervi dar in final a iesit ce trebuie 🙂 Tin minte ca cu 2 zile inaintea nuntii, plangeam pe terasa restaurantului pentru ca sotul meu se certa cu ei si ii ameninta ca nu mai facem nunta acolo din cauza unor probleme dar la botez a fost cu totul si cu totul alta poveste.

2 locatii am avut in minte atunci cand ne-am gandit la botezul ingerasului. Diplomat si Casa Doina.

Restaurantul Diplomat din pacate avea doar o singura data disponibila asa ca a ramas Casa Doina.

Am fost, am discutat si intr-o ora aveam semnat contractul cu data. Dar aveam o problema. In data respectiva nu era bine sa facem botez. Cumnatul meu este preot si a trebuit sa ne alegem alta data iar cu ajutorul lui a fost foarte usor sa o gasim: 27 Mai! Nu voiam duminica dar am avut noroc ca luni a fost liber fiind Rusaliile si astfel ne-am mai relaxat stiind ca lumea se va distra in voie.

Pentru ca a fost un copil tare dorit, tema botezului nostru a fost Heaven sent! Totul alb, norisori, ingerasi. Totul era pur si inocent asa cum este si el.

Avem noroc ca 80 % din prietenii nostri lucreaza in industria de event planning si ne-a fost foarte usor sa alegem ceea ce ne dorim.

Am zis ca nu are sens sa antamam multe formatii. Credeti ca ne-a iesit? Bineinteles ca nu 🙂 I-am avut pe cei de la Proconsul, un baiat foarte talentat in varsta de 7 ani de la Romanii au talent care a cantat la vioara ( cu el a inceput petrecerea), o dansatoare din buric tot de la Romanii au talent- Nicoleta Duminica sau ceva de genul. Din Republica Moldova era. Dj l-am avut pe un prieten foarte foarte bun care vi-l recomand pentru evenimente DJ Maimoo se numeste, o formatie de muzica greceasca in frunte cu Ionut Galani si inca un saxofonist care din pacate nu prea a mai avut loc de ceilalti sa cante. Nu ne-am intins prea mult, nu-i asa? :))

Acuma treaba cu invitatii. Nu voiam sa invitam prea multa lume dar la cine sa renunti? Am reusit sa ne restrangem la 90 de persoane si toti cei care au fost prezenti au fost cei mai apropiati prieteni.

Floria in Strada s-au ocupat de aranjamentele florale iar Maison Dadoo de tot ce tinea de restaurant- am venit cu ring de dans, cu scaunele noastre, cu farfuriile noastre, pe sus am instalat norisori albi, la scaune am pus aripi. Ce sa mai, din Casa Doina nu a ramas decat podeaua. Era superb! Superb! Exact cum am visat. Totul era de un alb imaculat.

Atat la nunta cat si la botez am avut barmanii nostri cu barul adus de noi si bauturile de asemenea. Nu am luat niciodata de la restaurant bauturile alcoolice pentru ca avem alte gusturi si un pic avem impresia ca la bautura te fura cel mai repede. Si astfel am avut posibilitatea sa avem diverse cocktailuri, de fapt am avut toate cocktailurile posibile si am avut bauturi rafinate de buna calitate. Daca aveti ocazia sa faceti aceeasi miscare, va recomand din toata inima. Poate parea un pic mai complicat dar credeti-ma ca in final veti avea satisfactia ca ati avut ce bauturi alcoolice v-ati dorit si nu v-ati resemnat cu ceva ce v-a oferit restaurantul.

Ce nu mi-a placut? Faptul ca 90% din invitati au stat pe terasa sa fumeze sau sa socializeze si nu in sala de evenimente dar este un risc pe care ti-l asumi. Nunta am facut-o la cort pe malul lacului si a fost aceeasi poveste.

La biserica? Am facut la cumnatul meu la biserica la Parohia Parc Plumbuita din Doamna Ghica. Aveam emotii dar faptul ca el oficia slujba imi oferea o oarecare liniste. Nu voiam sa-l scufunde in cristelnita cu totul. Imi era frica sa nu se sufoce. Si a respectat acest lucru.

Thomas a fost foarte atent toata slujba, nu a plans decat atunci cand a ramas dezbracat si a venit momentul imbaierii. Doamne cat a plans! Dar si eu cat plangeam! Din fericire nu a durat mult si si-a revenit.

Thomas e un copil tare bun. Nu plange decat daca are vreo problema si drept urmare dupa ce a fost imbracat, nu a mai plans deloc. Pfiu am scapat si de stresul slujbei, acuma sa inceapa petrecerea.

Nu aveam bona si a trebuit sa gasesc o persoana care sa ma ajute doar in ziua aceea. Nu mi-a placut de ea dar a venit printr-o recomandare si puteam sta linistita ca nu-mi bate copilul sau nu-mi pleaca cu toata casa. Dar am stat stresata toata petrecerea pentru ca ea nu-l cunostea pe Thomas si imi era frica ca nu se va descurca cu el.

Am ales sa-l tin pe Thomas acasa pentru ca stateam foarte aproape de restaurant si pentru ca nu avea sens sa stea in galagie si printre atatia invitati. Copilul avea programul lui iar eu il respectam cu strictete. A fost chemat doar la tort ca doar era al lui dar a dormit bustean si deci nici macar nu l-am ridicat din carut.

Eu cu sotul meu am fost imbracati in alb si am fost incantata cand am vazut ca marea majoritate a invitatilor erau si ei imbracati in alb.

Tortul a fost de la Carti, dulciuri si flori si am inteles ca a fost delicios. Eu de stres nu am putut manca. A fost prezentat pe un suport superb cu aripi de la Maison Dadoo.

Am dansat toata noaptea dar marea majoritate a timpului eram cu telefonul in mana si ma uitam acasa pe camere. E bine sa aveti camere instalate in casa dar luati in considerare ca sunt ca un drog, o sa va uitati non stop pe ele.

In final a fost totul ok, Thomas a fost foarte obosit si a dormit pana in momentul in care am intrat pe usa. Zici ca are un simt pentru mine. Asa face si acum. Ies la un eveniment, il las acasa, doarme, e linistit si cum vin eu acasa boom, trezirea! Dar e sufletul meu si il iubesc de nu mai pot si am avut suficient timp sa dorm pana acum 🙂

Ce va sfatuiesc eu pe voi sa faceti la botezul copilului vostru este sa fiti relaxate, copilul nu va raci indiferent cata lume il ia in brate. Stiti ce se spune ca nici un copil nu a racit la botez.

Cand faceam tratamentele, mereu ma gandeam cum va fi botezul lui/ei, cum voi fi eu ca mama dar visele niciodata nu seamana cu realitatea. Realitatea mea este mult peste ceea ce am visat si ceea ce mi-am inchipuit.

Va scriu voua ca sa fiti sigure ca veti ajunge si aici daca va doriti cu adevarat si daca nu abandonati pe parcurs. Nu este un drum usor dar cu credinta in Dumnezeu si in medici si in voi mai ales, veti reusi!

Acum in privinta organizarii unui eveniment, va recomand sa faceti asa cum va doriti voi si nu asa acum isi doresc x sau y. Cat m-a criticat pe mine maica-mea pentru botez nu aveti idee. Ca e prea mult, ca de ce fac asa mare petrecere, ca nu o sa tina nimeni minte si cate si mai cate. Dar pentru mine a fost ceva de vis si mereu imi voi aduce aminte cu drag de botezul ingerasului meu. Si stiu ca mama mea ma iubeste orice as face, asa ca i-a trecut repede. Plus ca mama a plecat o data cu mine acasa de la eveniment 🙂 Semn bun. I-am spus ca la al doilea copil nu voi mai face asa mare tambalau dar pana atunci cine stie de cate ori ne mai razgandim 🙂

As vrea sa aud de la voi, cum a fost la voi, ce v-a placut, ce ati schimba, cum a fost cel mic

Eu o sa-mi continui povestea mea…