Ce as fi vrut sa stiu inainte…

Ce as fi vrut sa stiu inainte sa il am pe Thomas este de fapt, ce as fi vrut sa stiu pe la 19-20 de ani. As fi vrut sa stiu ca nu este ok sa stai cu o problema de sanatate si sa mergi pe premiza: las ca merge si asa. As fi vrut sa fi cautat cauza problemei mele si poate nu as mai fi ajuns sa fac atatia ani de tratamente, poate as fi fost sanatoasa.

Regret regret regret ca nu m-am preocupat mai mult atunci cand am intampinat probleme si ca nu am apelat atunci la un specialist. Dupa cum am mai scris, in urma unei stari emotionale dezechilibrate, corpul meu s-a resimitit si mi-a tras un semnal de alarma prin lipsa unui ciclu natural. Solutia data de medic a fost de moment: anticonceptionale. Imi pare tare rau ca am acceptat fara sa ma gandesc putin inainte. Am luat 4 ani pastile si cand le-am oprit era aceeasi problema, ba chiar mai rau. Ovarele mele au uitat complet pentru ce erau in organism. Si rusinea. Doamne ce rusine imi era sa vorbesc despre asta cu medici iar acum intru in cabinetul unui medic cu o mare incredere in mine si instinctul meu. Nu ma mai las induplecata fara sa primesc argumente.

Mi se pare foarte important sa ai incredere in medicul tau, sa poti discuta orice cu el pentru ca, daca ii ascunzi un anumit lucru, s-ar putea sa fie in dezavantajul tau si sa nu te poata trata corespunzator. Pe masura ce anii au trecut si eram din ce in ce mai scarbita de sistem, da, asta este cuvantul potrivit, scarbita, am inceput sa caut singura solutia la problemele mele. Si a se nota ca am fost atat in privat cat si in sistemul de stat.

Pe la 28, 29 de ani cand am avut primul chiuretaj si plangeam de mama focului intr-un salon, as fi vrut sa-mi fi spus cineva ca va fi bine in cativa ani, ca voi avea copilul mult dorit. Este o vorba: Dumnezeu iti da atat cat poti duce. Si eu plangeam mereu si nu intelegeam de ce ma pedepseste, cu ce am gresit in alta viata de sunt condamnata la asa dezamagiri? Asta spuneam mereu: de ce ma pedepseste… Trist cand imi aduc aminte. Dar toti acesti ani mie mi-au folosit. M-au transformat in femeia care sunt acum si in mama care ii sunt lui Thomas.

Cand toti in jurul meu faceau copii iar eu faceam tratamente dupa tratamente, as fi vrut sa vina cineva si sa-mi spuna ca in 2018 voi fi si eu in sfarsit mamica. Poate le-as fi suportat mai usor, dezamagirile ma refer. Desi nu stiu cat de usor poti sa suporti asa ceva. Medicul meu, dna doctor Chirita m-a vazut atat de mult plangand in anii acestia incat imi era la un moment dat si rusine sa mai dau ochii cu ea.

As fi vrut sa stiu ca Dumnezeu are in plan pentru mine cel mai vesel si scump baietel care ii seamana leit lui ta su dar am o speranta ca la inteligenta ma mosteneste pe mine šŸ™‚ Chiar cred ca Thomas era in plan pentru mine in toti anii acestia. Dar trebuia sa-l merit!

As fi vrut sa stiu ca nu exista dragoste mai mare decat dragostea unui parinte pentru copilul sau. Poate m-as fi purtat altfel cu mama mea in unele momente. Eu acum nu stiu cum sa gestionez toata iubirea asta de o am in inima, este ceva care de la zi la zi doar creste. Nu as fi crezut ca exista asa ceva. El ma face sa-mi doresc sa fiu perfecta.

Celor care faceti tratament acum, nu va pot spune cand va fi totul bine dar va pot confirma ca va fi! Ca veti avea un happy ending si veti avea copilul mult dorit numai ca trebuie sa treceti prin anumite momente in viata voastra. Toti medicii care va ies in cale, toate sfaturile de le primiti, in final va vor folosi la ceva, va vor duce acolo unde aveti nevoie.

Aveti incredere in voi, in corpul vostru!

Si poate daca mi-ar fi spus cineva acum un an ca eu o sa-mi scriu povestea in mediul online si ca o sa vorbesc cu diverse persoane care si ele trec prin asta as fi spus ca este nebun. Dar am asa o satisfactie cand dau un sfat sau recomand ceva si femeile imi scriu inapoi sa-mi multumeasca pentru ca le-a mers bine sau imi spun ca sunt insarcinate pentru ca s-au dus la cutare clinica. Ma bucur enorm pentru ele! Si pentru ca simt ca am contribuit putin la fericirea lor!

Share: