Cum m-a schimbat el…

Pe net circula diverse poze amuzante cu life before and after kids. La unele rad, cu altele ma identific dar cu unele nu pot fi de acord. Nu pot fi de acord din simplu motiv ca Thomas nu a fost conceput la fel de usor precum alti copilasi si cand aud sau citesc lucruri de genu: asteapta sa te mai distrezi inainte sa ai copil, sa calatoresti, ca ai atatea de vazut si atatea de facut pana sa vina acest mic pui de om care iti va schimba complet viata. Bai oameni buni, poate voi nu va dati seama ce norocosi sunteti ca acest pui de om a venit atat de repede in vietile voastre! Un copil este o binecuvantare si da iti schimba complet Universul. Acuma depinde daca si tu esti dispus sa te schimbi o data cu el sau ramai ancorat in your old life, cu obiceiurile tale vechi si nu accepti faptul ca acum ai o responsabilitate. Eu sunt diferita fata de celelalte mame si consider ca toate femeile care trec prin astfel de tratamente au un grad mai ridicat de toleranta fata de stres, oboseala acumulata in urma noptilor pierdute, fata de nazbatiile celui mic. Sau eu cel putin asa sunt. Nu spun ca nu m-au ajuns noptile pierdute..off nu voi mai recupera niciodata somnul acela. Cand ma gandesc ca, atunci cand avea cateva luni,manca o data la 3 ore, ma trezeam, faceam biberon, foloseam pompa, stocam laptele la frigider, sterilizam pompa, sterilizam biberoane. Bai greu. Dar nu imposibil.

Acum imi spune: mama, imi da pupic cand venim din parc, ma ia de gat si simt ca ma iubeste. Mai avem foarte putin si imi va si spune asta.

Si mai vad mamici in parc care isi pierd rabdarea, si mai vad familii care divorteaza pentru ca pur si simplu nu pot face fata. Este o statistica pe piata care spune ca 70% din cupluri divorteaza in primii 3 ani de viata ai copilului. I wonder why? Mie cand mi-e greu si imi vine sa-i arunc cu vaza in cap sotului meu, imi amintesc de perioadele cand Thomas nu era si ce trista eram cand vedeam alte familii cu copii si cat de tare mi-as fi dorit sa fiu in locul lor, sa am si eu parte de viata lor agitata. Sincer nu stiu ce faceam cu timpul meu inainte sa fie el. Nu stiu cu ce-l umpleam. Acum nu-mi mai ajung orele pe zi sa fac tot ce imi propun si de multe ori aman lucruri importante ca sa stau cu el.

Thomas m-a invatat sa ma bucur de orice lucru marunt, gen ploaie. Sa stau sa admir pisicile pe strada, sa ne uitam impreuna la avioane. Sa radem cand ne gadilam. Sunt si dura cu el, sa nu credeti ca e un copil crescut in puf. Numai ca nu tip la el. Il cert. Ii arat ca a facut ceva rau si el vine repede si pune capul pe mine pentru ca stie ca a gresit. I-am dat o palma la fund pentru ca a inceput sa muste si nu vreau sa ma trezesc ca ma suna ceilalti parinti cu reclamatii ca am un copil care musca alti copii. Nu-l las sa faca numai ce vrea el. Are limite si le stie. Uneori ne testeaza, se uita la noi, stie ca nu face bine dar totusi face. Dupa, ne suparam amandoi pe el, chestia asta tine cam 10 secunde ca nu ai cum sa-i rezisti. Nu sunt adepta tipatului, smucitului sau lasat copil sa planga pentru ca asa i se vor intari ca i se vor plamanii. Asta niciodata. Sunt adepta luatului in brate si mangaiatului. Imi arat iubirea fata de el pentru ca astfel va invata sa fie iubitor, sa nu fie rau, nervos.

Thomas m-a invatat sa nu mai am toleranta pentru oamenii care nu contribuie cu nimic bun la viata mea. Care nu ma ajuta sa evoluez. Timpul meu este pretios si prefer sa-l petrec cu oameni de calitate. El m-a ajutat sa-i sortez.

In aceste 18 luni am devenit mai buna, foarte rabdatoare, am invatat sa tin pentru mine anumite lucruri si am invatat ca nimeni nu poate face un lucru la fel de bine cum il face mama pentru copilul ei! Nimeni!

Am invatat ca probabil nu voi mai fi niciodata singura la baie sau cel putin nu in urmatorii 2 ani, spre deosebire de sotul meu care are luxul de a sta o ora in baie. Fac dus cu el pe langa mine iar de facut o cada nici nu se pune problema 🙂

Thomas m-a invatat sa iubesc. Mult! Si neconditionat! Si fara sa astept ceva inapoi! Inainte nu intelegeam iubirea dintre o mama si un copil. Acum pot spune ca nu exista iubire mai mare decat iubirea unei mame pentru puiul ei! Thomas este aerul meu si asa va ramane toata viata!

Stiu ca nu toti sunt de acord cu mine, eu nu judec pe nimeni. Pe cei care nu vor sa aiba copil vs cei care au nu stiu cati copii. Este alegerea voastra. Unii nu sunt facuti pentru a fi parinti si asta chiar nu e treaba mea. Eu de mica mi-am dorit o familie mare si unita! Desigur nu am uitat de mine. In primul rand sunt femeie si trebuie sa am grija de mine! Aaaa inca un lucru pe care l-am invatat, am invatat sa fiu mai cocheta :))  Imi amintesc ca  atunci cand eram gravida cu el, incepusem sa aloc mai mult timp machiajului si aranjatului. Asta fac si acum. Imi cumpar o gramada de produse, problema e ca, nu neaparat stiu sa le si folosesc 🙂 Desigur ca nu am cum sa ma incalt cu tocuri atunci cand ies cu el in parc but my make up it s on point 🙂

Pe voi cum v-a schimbat copilul? Sau maternitatea?

Share: