Depresia post natala
Am ales sa scriu despre acest subiect prea putin dezbatut in randul nostru, al femeilor si anume despresia post natala.
Ce este? La un simplu search pe internet putem gasi mai multe definitii dar cea cu care ma simt eu cel mai confortabil este aceea ca proaspata mamica sufera la cateva zile dupa nastere de tristete, plange fara motiv, prezinta stari de iritabilitate iar unele dintre noi devin foarte posesive si nu lasa pe nimeni in preajma copilului sau opusul, nu se ating de copil si nu suporta sa se uite la el. Si treaba asta dureaza cateva saptamani, luni, depinde de la caz la caz.
Multumesc lui Dumnezeu, eu nu am suferit de asa ceva dar am auzit in jurul meu si am si vazut si pot spune ca nu este placut. Eu am fost atat de fericita dupa nasterea lui Thomas incat nici o clipa nu mi-a fost frica de faptul ca s-ar putea instala o eventuala depresie.
Cum o tratam? Cum o putem preveni? Ce putem face noi, cei din exterior pentru a o ajuta pe mamica sa depaseasca momentul? Sunt intrebari pe care vreau sa le dezbat in acest articol.
Cum se poate preveni depresia post natala? Bai nu prea o poti preveni, din pacate. Adica nu e ca si cum ok, gata, nasc si in cateva zile stiu ca va da depresia peste mine dar daca fac x lucru, depresia ma sare. Nicidecum. Eu cred ca aceasta depresie se instaleaza in urma dezechilibrelor hormonale care urmeaza dupa nastere, stresului ca nu vei stii ce sa faci cu fiinta asta noua de a venit in viata ta si care nu mai pleaca, responsabilitatile care vin o data cu copilul si faptul ca nu mai sunteti doar voi doi. Va zic ceva sincer: nimeni nu stie ce sa faca cu copilul dupa ce vine acasa. Nimeni Indiferent cate carti ai citit, cate cursuri ai luat sau cati nepoti ai! Bai cand te vezi cu al tau acasa, singuri si il apuca un plans de nu stii ce-i cu tine, uiti orice carte citita si orice curs frecventat! Credeti-ma! Inveti pe parcurs. Tu inveti de la el, asa se intampla mereu. Incearca cu calm, step by step sa gestionezi situatia, sa cauti solutii, pune muzica, orice crezi ca ar functiona, incearca. Nimeni nu rade de tine. Nu esti la un concurs de best mom. Tu esti cea mai buna mama pentru copilul tau si punct! Nu conteaza ce-a facut prietena, nasa, mama and company! Acum e despre tine si puiul tau! Daca copilul prietenei tale adoarme la 7 si al tau la 11 nu-i nimic, asa e el. Daca al tau mananca din 2 in 2 ore noaptea iar celalalt doarme 10 ore neintors, nu-i nimic, asa e el! Pe la vreun an, totul se va schimba si veti intra intr-un ritm normal. Faptul ca te compari mereu cu alte mame nu te va ajuta, ba din contra, te vei pune intr-o alta lumina si 90% din cazuri va fi nefavorabila si cumva nu vei mai face fata.
Foarte important este sprijinul familiei, prietenilor dar cel mai important al partenerului tau de viata. Cel cu care pana acum ai impartit nopti in cluburi, excursii care mai de care, cine tarzii si romantice, acum a venit momentul sa impartiti responsabilitatile: cine-i face baie, cine cumpara pampersi, cine-l duce la doctor. Conteaza atat de mult sa ai un sprijin. Atunci cand te trezesti dupa o noapte grea, ma rog, incorect spus, te trezesti ca poate nici nu ai dormit, sa vina cineva la tine cu o vorba buna sau sa vezi ca ti-a facut piata sau a cumparat nu stiu ce prin casa de l-ai rugat tu o data acum nu stiu cate saptamani, conteaza enorm. Sa-ti spuna ca te iubeste! Sa-l ia pe cel mic sa poti face un dus, o plimbare. Conteaza! Sa ajungi la salon, sa nu uiti sa fi femeie. Conteaza! Inainte de a fi mama, trebuie sa nu uiti sa fi femeie! Acest lucru te va ajuta foarte mult in depasirea acestei perioade.
Multe mamici nici nu realizeaza ca sufera de depresie, li se pare ceva normal. De aceea e important ajutorul vostru, al familiei! Intrebati ce puteti face pentru a le mai usura ziua. Pe mine ma ajuta cand venea cineva si il scotea pe Muffy afara. E socant sa te trezesti de-o data in postura in care nici la baie nu mai poti merge fara sa ai permisiune.
Din ce am citit, unele femei prezinta si intentii sinucigase, nu se mai pot privi in oglinda, se considera urate si neatragatoare. In acest caz, eu cred ca cea mai buna solutie este terapia. Daca aveti in jurul vostru proaspete mamici care sufera de asa ceva, ajutati-le prin sugerarea unor ore de terapie. Conteaza sa te poti duce la cineva avizat in gestionarea unor astfel de cazuri. Pe mine terapia m-a ajutat foarte mult pe perioada tratamentelor de fertilizare. Ma duceam si imi spuneam of-ul in cabinet si as fi stat o zi intreaga acolo daca m-ar fi lasat sau daca as fi avut suficienti bani 🙂 M-a ajutat enorm sa-mi ridice moralul si sa ma vad intr-o lumina favorabila pentru ca, asa cum am mai scris, nu aveam o parere prea buna despre mine. Acum merg cu capul sus datorita acelui psiholog si cand am o zi mai proasta imi amintesc ce imi spunea si imi revin imediat.
Un psihoterapeut poate recomanda inclusiv pastile daca este de parere ca mamica nu poate depasi acest moment fara ajutor. Depresia de regula trece de la sine o data ce hormonii ajung la normal. Dar am vazut cazuri in care acele femei, ce au suferit de depresie, s-au schimbat in unele privinte si nu s-au mai intors la normal.
Aceasta boala trebuie tratata cu seriozitate pentru a nu avea urmari grave si repercursiuni asupra vietii copilului.
Mi-ar placea sa citesc parerea voastra, daca aveti in jurul vostru astfel de persoane, care au trecut prin asa ceva sau daca v-ati confruntat chiar personal cu asa ceva.
