Stiinta ne poate oferi o gramada de solutii daca esti deschis la ele. Daca ai ajuns sa faci un tratament de fertilizare in vitro, ai avut sansa de a-ti analiza ovocitele, de a stii daca sunt normale din punct de vedere genetic si de a vedea cum raspund in laborator la diverse tehnici.

Am facut aceasta sectiune speciala in jurnalul nostru pentru toate mamicile care vor sa stie unde calatorim noi cu Thomas si cum ne descurcam sau mai bine zis cum ma descurc eu cu el in vacante.

Endometrioza…la momentul actual afecteaza una din 10 femei. Stiu, poate nu este o cifra infricosatoare dar coincidenta face ca, 60% din fetele cu care eu interactionez sa sufere de aceasta boala. Este o boala greu de depistat, de diagnosticat si mai rau, de endometrioza nu te vindeci niciodata!

Cum faci cand lucrurile nu mai merg? Am scris de multe ori ca am cedat, ca am simtit ca nu mai pot. De oboseala, de epuizare. Totul cade pe umerii nostri, ai femeilor, ai mamelor. Cumva de noi depinde armonia in casa! Dar cum faci cand simti ca tu chiar nu mai poti? Stai in relatia aceea chiar daca tu, hai sa spunem, il urasti pe cel de langa tine? Crezand ca asta este bine pentru copilul tau, sa creasca cu un tata, de fapt nu cu un tata, cu al lui tata?

Da da, stiu ca poate nu este titlul care trebuie dar asa vad eu lucrurile.

De ce am ales acest titlu? Pai sa va explic

Dupa cum stiti si m-am tot repetat, ne-am chinuit vreo 6-7 ani sa-l avem pe Thomas al nostru. Suntem impreuna de 12 curand 13 ani. Deci de pe la 20 de ani ne tot lovim unul de celalalt 🙂

Nu intamplator postez acest articol pe 9 noiembrie. Astazi celebram Ziua Adoptiei in lume. In Romania, 2 iunie este ziua nationala a adoptiei.

Romania din pacate nu se situeaza foarte bine la capitolul adoptii. Nu este usor sa adopti si din pacate statul nu sprijina suficient familiile care doresc sa faca acest pas.

Un subiect la care toata lumea are o parere. Sincer. Daca te duci la privat, dom le nu au aparatura, in caz ca se intampla ceva, ajungi la stat. Daca te duci la stat, dom le nu ai rezerva si o sa imparti salonul cu inca nu stiu cate mamici. Cum o dai nu e bine. O sa va spun parerea mea si de ce eu am ales sa nasc la privat. Respectiv la Regina Maria.

Daca ati mai citit din articolele mele, probabil tineti minte ca am scris ca nu am facut absolut nici un curs inainte de venirea pe lumea a bebelusului. Eram atat de saturata de medici, programari, stres incat am incercat, atat cat am putut, sa nu caut alti factori de stres.

A doua zi dimineata la 6, Thomas este la fel. Nici o reactie, somnolent, nu voia sa faca nimic, nu mai mancase de 36 de ore. Ii zic sotului meu ca nu avem ce face, trebuie sa mergem la Grigore Alexandrescu la camera de garda. Ajungem acolo, plansi amandoi. De-abia ii puteam explica asistentei tot ce s-a intamplat astfel incat sa poata intelege sirul evenimentelor.

In aceasta vara am avut prima problema de sanatate a lui Thomas mai grava. Asa cum sunt legile lui Murphy s-a nimerit atunci cand eram la mare si in weekend-ul de Sfanta Maria. Nu mai bine stateam noi cuminti acasa?Pentru ca erau destul de multe zile libere iar copilul e fan apa, am zis sa mergem la Mamaia. Am ajuns bine, fara aglomeratie.

Daca ma cunoasteti stiti ca sunt into eating healthy and being fit si atunci cand eram pe la vreo 22- 24 de ani mereu spuneam ca atunci cand voi fi gravida, voi face sport pe durata sarcinii pentru ca nu vreau sa ma fac cat casa. Eiii astrele nu au tinut cu mine si mi s-a interzis orice miscare pe perioada sarcinii si nici nu a fost atat de usor sa raman insarcinata. Norocul meu a fost ca I couldn t care less about my weight!!!

Acum cativa ani, sa fie vreo 5, m-a intrebat cineva daca as fi dispusa sa fiu mama surogat pentru altcineva. Nu era ceva serios, doar o discutie intre 2 femei ce aveau probleme de infertilitate. Acum cele 2 femei sunt realizate pe acest plan, una dintre ele este insarcinata iar cealalta scrie acest jurnal unde isi povesteste viata cu #bebethomas. Atunci am raspuns pe loc Da.

Ce as fi vrut sa stiu inainte sa il am pe Thomas este de fapt, ce as fi vrut sa stiu pe la 19-20 de ani. As fi vrut sa stiu ca nu este ok sa stai cu o problema de sanatate si sa mergi pe premiza: las ca merge si asa. As fi vrut sa fi cautat cauza problemei mele si poate nu as mai fi ajuns sa fac atatia ani de tratamente, poate as fi fost sanatoasa.

Toata lumea spune ca dupa ce vine un copil in viata ta, gata, s-a terminat cu viata anterioara! Acum trebuie sa i te dedici in totalitate si nu vei mai avea libertatea pe care ai avut-o inainte. Aahhh sweet freedom! Toti vorbesc despre asta dar ce este libertatea pentru tine? Adica defineste. Ce te face sa te simti liber si cum te-ar impiedica un copil sa nu te mai simti liber?

Atunci cand te hotarasti sa o iei pe drumul acesta, cel cu fertilizarile in vitro, te lovesti dintr-o data cu o gramada de notiuni pana atunci necunoscute tie. In cabinetul medicului ti se explica procedurile, te intreaba daca vrei procedura X sau Y pentru ca evident nimic nu e gratis pe lumea asta 🙂 Eu recunosc, am ales tot! nu ma interesa pretul, ma interesa doar sa fie ce e mai bun si ce ni se potriveste noua.

De-a lungul vietii, m-am lovit de acest trebuie! Trebuie sa fac o facultate, trebuie sa ma angajez, trebuie sa ma casatoresc si trebuie sa am copil. Dar neaparat in aceasta ordine! Nu, nu trebuie! Acest cuvant inlocuieste-l cu vreau.

Nu stiu cum dar am avut ceva timp liber si m-am uitat peste dosarul meu de analize si scheme de tratament. Care nu este deloc subtirel. Am mai aruncat din hartii de-a lungul anilor sau unele sunt pastrate doar in laptop

Asa cum ati vazut prin pozele mele, noi avem un catelus Yorkie in varsta de 11 ani. L-am cumparat atunci cand ne-am mutat impreuna, este primul nostru copil si niciodata nu mi-am pus problema ca nu-l voi lasa pe Thomas pe langa el. Se pare ca eu sunt printre putinii parinti care sunt de parere ca un animal in casa  face bine copilului.

Bai e groasa treaba, sotul meu a venit ca o furtuna zilele trecute acasa si s-a plans ca nu scriu despre el pe blog :)) Se pare ca a inceput sa citeasca si a spus ca el e bun pentru mine doar ca sa sparg vaze in capul lui.

Pe net circula diverse poze amuzante cu life before and after kids. La unele rad, cu altele ma identific dar cu unele nu pot fi de acord. Nu pot fi de acord din simplu motiv ca Thomas nu a fost conceput la fel de usor precum alti copilasi si cand aud sau citesc lucruri de genu: asteapta sa te mai distrezi inainte sa ai copil, sa calatoresti, ca ai atatea de vazut si atatea de facut pana sa vina acest mic pui de om care iti va schimba complet viata.

La cererea cititoarelor acestui blog am facut aceasta categorie separata pentru calatorii in care vorbesc despre locurile vizitate de noi, cum ne-am descurcat, cum ma pregatesc si tot felul de lucruri de genul acesta. Vorbesc deschis, sincer si direct pentru ca nu caut sa impresionez pe nimeni si imi place cand primesc mesaje in care imi spuneti ca va identificati cu mine sau ca ati tinut cont de cutare lucru spus de mine si v-a mers bine. Chiar ma bucura.

Pentru ca a fost weekend si am avut parte de ajutor din partea sotului meu, am avut timp sa citesc un articol foarte interesant pe net despre recoltarea de celule stem.

Esti intr-o relatie de ceva timp si va simtiti pregatiti pentru aducerea pe lume a unui copil. Incercati pentru un an sau doi si observi ca la tine nu este la fel de simplu precum a fost la prietena ta.

Am ales sa scriu despre acest subiect prea putin dezbatut in randul nostru, al femeilor si anume despresia post natala.

A venit si inevitabilul: sa merg cu Thomas la un resort all inclusive. Daca ne cunoasteti sau daca ati ajuns sa ne cunoasteti prin intermediul blogului meu, stiti ca preferam sa nu stam intr-un loc si ne place sa incercam diverse locatii. Gandul ca vom fi blocati pentru o saptamana la acelasi hotel, restaurant nu prea ne incanta iar sotul meu are o problema cu mancarea.

De fapt imi dau seama ca titlul este cumva gresit pentru ca prima lui petrecere a fost botezul dar chiar nu stiu cum sa denumesc petrecerea pe care a avut-o la un an, unde i s-a luat si motul si a ales de pe tava diverse obiecte, asa cum este obiceiul.

Si repede a mai trecut un an, un an de Thomas.

Pe 26 Martie 2018 am renascut si am uitat foarte rapid tot chinul prin care a trebuit sa trec pentru a-l avea pe el. Imi lumineaza fiecare dimineata cu zambetul lui, cu rasul lui. Dumnezeu mi-a oferit un copil asa cum l-am visat: bun si vesel!

Asa cum am mai scris, Thomas fiind un copil extrem de dorit si asteptat, am fost si sunt o mama extrem de implicata in cresterea lui. Am stat mai mereu numai noi doi si de aceea nu concepeam cum ar fi sa plec undeva in afara tarii fara el dar stiam ca este ceva necesar pentru a putea fi o mama mereu cu zambetul pe buze. Am povestit cat de greu mi-a fost sa gasesc pe cineva sa ma ajute, neavandu-i nici pe parinti aproape nici pe socri si nu stiam cum aveam sa fac.

Ma uit in jurul meu si am considerat ca acest articol este necesar. M-am apucat de tratamente la varsta de 25 de ani. Pe Thomas l-am facut la varsta de 31 de ani. Deci sunt 6 ani in care eu m-am axat numai si numai pe conceperea unui copil si nu pe cale naturala pentru ca stiam din primul an ca nu asa voi reusi sa-l am.

Raspunsul este simplu: DA! Copilul vine in viata voastra si o schimba radical. Nu tu cafele pe la ora 10-11 pentru ca atunci arde soarele cel mai tare si nu poti sta cu el afara, nu tu pranz la ora 15 pentru ca atunci copilul e la somn si evident ca trebuie sa fi acasa, nu tu cina de la ora 21. De ce? Ai ghicit! Copilul se baga la somnul de noapte. Regret? Niciodata! Imi iubesc viata de acum si inainte zau ca nu stiu ce faceam cu atata timp liber.