Prima ecografie

Bun…va spusesem in articolul precedent ca prima noastra ecografie a decurs cumva altfel. Cred ca stiam de sarcina de 2 saptamani si intr-o zi eram cu sotul meu in Mall sa cumparam un cadou. Era vara si evident eram in pantaloni scurti si o camasa. In Mall aerul conditionat mergea la greu si am simtit cum incepe sa ma doara burta. O durere asemanatoare cu durerea de la menstruatie. Am zis, cine stie, mi se pare. Ajung acasa, ma duc la toaleta si cred ca a fost momentul cand mi-a aparut primul fir de par alb in cap. Vad sange. La inceput putin, dupa aceea, din ce in ce mai mult iar durerile din ce in ce mai mari. Ii spun sotului meu, aveam sange pe maini, sange pe mine, nu stiam ce sa facem. Ne urcam in masina si pornim spre camera de garda de la maternitatea Regina Maria. Nu stiu de ce am simtit sa ma duc acolo. Dumnezeu. Tot drumul am tacut. Si plangeam. Spuneam in gandul meu ca nu se poate asa ceva. De ce sunt atat de pedepsita si de incercata? Eu nu am gresit nimanui si cu toate astea parca nu se mai termina calvarul asta. Era 31 Iulie si aflasem de sarcina pe data de 21 iulie

Ajung la camera de garda si spun ce problem am,ca am cateva saptamani de sarcina, obtinuta prin fiv si ca sangerez. M-au dus in cabinet si in momentul in care m-am dezbracat, a inceput. Siroaie de sange. Medicul, care era atunci de garda, s-a speriat, parea o hemoragie in toata regula, pierdeam mult sange, a spus ca nu e de bine. Au chemat pe cineva intre timp sa curete deoarece in jurul meu era balta. Si eu plangeam. Cate mai puteam sa duc? Sotul meu era cu mine. Nu puteam decat sa asteptam.

M-a intins pe masa, mi-a facut ecografie. Erau acolo. Amandoi! 2 saculeti cu cate un embrion fiecare!!! Medicul mi-a zis de la inceput ca unul dintre ei nu arata bine si ca nu crede ca va supravietui dar celalalt arata perfect.

Acest medic l-a salvat pe Thomas! Mi- a spus ca eu, ca sa pot duce aceasta sarcina, trebuie urgent sa fac rost de injectii cu progesteron care se fac intramuscular. Si da, ati ghicit: aceste injectii, vitale pentru unele sarcini, nu se regasesc in Romania! Intre timp mi-a dat ceva ca sa-mi opreasca sangerarea, mi-a facut perfuzie cu no spa pentru a opri contractiile si urma sa ne vedem peste o saptamana sa ii auzim inima. Aveam prima ecografie cu sarcina mea. In sufletul meu era o amestecatura de sentimente. Eram fericita ca aveam o sarcina viabila dar eram ingrijorata cu aceea sangerare. Si am sunat la toata lumea care stiam ca este plecata, pentru a le cere sa ma ajute cu procurarea acestor injectii.

Le-am scris celor din Valencia, ei nu intelegeau de ce imi recomanda medicii de aici injectii cu progesteron. In final, mi-au dat reteta pentru injectii si mama, care se afla in Mallorca, mi le-a trimis pe avion in timp record. Si uite asa eu timp de 3 luni, m-am dus la o clinica aproape de casa, pentru a face aceste injectii. De fapt am facut 4 luni pentru ca mi-a fost frica sa le opresc. Aceasta injectie venea in completarea ovulelor cu progesteron si a pastilelor no spa forte care ma ajutau sa nu se contracte uterul.

A trecut o saptamana si m-am dus din nou la medicul pe care l-am cunoscut la camera de garda la o ecografie pentru a vedea starea sarcinii. Sa va spun ca le-am auzit inima? La amandoi? Atunci am plans de fericire. In sfarsit dupa atatia ani, auzeam o inimioara care batea laolalta cu a mea. E un sentiment incredibil pentru orice viitoare mamica dar credeti-ma ca pentru acele femei care se chinuie ani de zile, acest sentiment nu poate fi descris in cuvinte. Inima celui de-al doilea din pacate nu batea asa cum trebuie si mi-a zis ca sigur la urmatoarea ecografie probabil se va fi oprit de tot. Pare ciudat dar nu eram suparata. Eram atat de recunoscatoare pentru acest copil incat nu voiam sa-l mani pe Dumnezeu.

In primele 2 luni, am mai avut episoade cu sangerari si ma chinuiam foarte tare sa-mi mentin moralul ridicat. Nu are sens sa va mai spun ca eu pana nu s-au racit temperaturile nu am mai calcat in mall. Evitam aerul conditionat peste tot unde mergeam.

Eu care sunt fan vacante si zburat cu avionul, am refuzat orice propunere care presupunea sa stau blocata intr-o lada frigorifica.

Si ca sa vin in completarea celor de mai sus, timp de 9 luni de zile m-am spalat pe cap numai la coafor. De teama. Cand esti gravida nu ai voie sa faci baie cu apa fierbinte sau sauna. Asa ca de frica eu m-am dus la salon. Va dati seama cam cum eram? Cu toate astea lumea din jur a aflat ca sunt insarcinata cam pe la 6-7 luni. Inclusiv tatal meu. Si oricum nu-i anuntam eu. Doar daca ma vedea cineva si sesiza burtica.

Tot ce-mi doream era sa trec de primele 3 luni. Beam incontinuu apa, mancam super sanatos. 3 mese pe zi. Totul gatit foarte bine. Nu lactate, nu dulciuri, nu zahar, nu peste, nu salata ca cine stie ce aveau pe ele frunzele si asa am tinut-o timp de 9 luni. Ciorbe si gratare. Cred ca de aceea nici nu m-am ingrasat prea tare(am luat doar 14 kg iar el a avut 3.850 la nastere)

Nu asa imi inchipuiam ca va fi prima mea sarcina. Aveam in plan sa merg sa fac baby boom intr-o insula ceva. Ce vorbesti, eram atat de panicata incat nu voiam sa risc ceva.