Primele zile

M-au adus in rezerva pe 26 Martie la ora 7 seara. Ma astepta sotul meu, mama si nasa lui Thomas impreuna cu fetita ei. Inca nu ma simteam in elementul meu din cauza anesteziei dar incercam sa pun o happy face si sa stam de vorba cu totii.

Prima noapte dupa cezariana a fost foooarte ok, nu am avut absolut nici o durere. Am rugat asistenta sa ma ajute sa-mi pun centura aceea post natala pentru a ajuta burtica sa se retraga dar a zis ca mai bine asteptam pana maine dimineata. Din cauza ca m-am tot foit, mi-a iesit din spate branula aceea sau cum s-o numi pe unde imi administrau calmantele si practic le-am facut degeaba. Dar nu simteam nimic. Voiam sa fac dus si sa vad copilul. Nu am avut voie sa fac dus pana a doua zi de spitalizare.

Sunam incontinuu la asistente sa intreb de copil si sa le rog sa mi-l aduca. Mi l-au adus ca sa-i dau sa manance si evident a fost un esec total dar in zilele ce au urmat nu m-am dat batuta si am reusit sa ne sincronizam.

Noaptea le sunam, voiam sa stea cu mine in salon. Ele au spus ca e mai bine sa stea la neonatologie si plus trebuie sa ma odihnesc pentru zilele ce vor urma. Mereu le spuneam acelasi lucru: m-am odihnit suficient inainte sa-l am, il voiam acolo langa mine.

A doua zi au inceput sa vina prietenii. Si nu s-au mai oprit. Pentru ca toti stiau cat de dorit a fost Thomas, la mine in salon a fost un dute vino incontinuu. Toti veneau sa ne felicite si sa-l vada pe Thomas si nimanui nu-i venea sa creada ce grasut e Thomas si ce mica eram eu. Drept dovada, fetelor, nu este nevoie sa mancati cat pentru 3 in sarcina pentru ca dupa aceea voua va revine misiunea dificila de a reveni la kilogramele initiale.

Cum eram eu? Pluteam! Eram fercita, zambareata si marea uimire a prietenelor mele este ca nu afisam nici un semn de durere. Acest medic are maini de aur. Bineinteles ca aveam o oarecare jena in burta dar ca sa va faceti o idee, era o durere asemanatoare celei de menstruatie numai nu atat de intensa. Mai mult incepuse sa ma doara atunci cand am ajuns acasa dar asta numai pentru ca m-am ambitionat sa ridic singura caruciorul pe scari.

Cum era Thomas? Perfect! Chiar perfect! Are sotul meu o filmare cu noi 3 in care eu ma uitam la Thomas, care dormea, si plangeam pentru ca nu credeam vreodata ca voi ajunge aici. Si spuneam ca este atat de frumos si ca sunt atat de fericita. E o filmare foarte sensibila pentru mine dar poate o sa v-o arat candva! Thomas era destul de maricel si era cam intre masuri si mereu avea pe el un body ori prea mic ori prea mare.

Cum era sotul meu? Sincer cred ca era emotionat. Fericit bineinteles dar si emotionat. El nu este genul care sa se exteriorizeze ca mine dar fericirea i se citea pe fata. Era si normal. Avea un mostenitor 🙂

Nu am facut cursuri de puericultura inainte si bine am facut. Nu cred ca m-ar fi invatat ceva ce oricum nu m-ar fi invatat Thomas. A venit o asistenta la mine si mi-a aratat cum sa-i fac baie si cum sa-i schimb pampersul. A fost suficient.

In pachetul de nastere am avut inclusa si o sedinta cu pshihologul maternitatii. A venit la mine o doamna doctor psiholog tare draguta si acum regret ca nu i-am retinut numele. Dansa a fost surprinsa de buna mea dispozitie si mi-a spus ca sunt cea mai vesela pacienta din ultima vreme. I-am povestit pe scurt istoricul nostru si a fost impresionata de ambitia si perseverenta mea. Mi-a spus ca sigur nu voi suferi de depresie post natala si era surprinsa ca desi eram slabuta inainte de sarcina, recuperarea siluetei era ultimul lucru care ma interesa atunci. Evident ca nu voiam sa raman cu burtica si de aceea am si folosit centura din a doua zi dar kilogramele chiar nu ma ingrijorau.

Nu am simtit zilele pe care le-am stat in spital tocmai pentru ca au venit multi prieteni la noi si ma simt norocoasa ca am o asa familie mare si frumoasa.

A treia zi in sfarsit am plecat acasa cu ingerasul nostru.

Thomas Alecsandru Covaci.

Toate panica de am avut-o pe perioada sarcinii se evaporase. Nu m-am gandit niciodata cum va fi la momentul aducerii lui acasa asa ca am luat-o one day at a time dar am fost atat de relaxata! Zen! Nu m-am stresat cu nimic. Normal ca erau foarte multe necunoscute dar am avut noroc de o prietena care trecuse recent prin toate astea si ii scriam mereu cand aveam vreo intrebare stupida. Ca la inceput ai o gramada de intrebari stupide, credeti-ma 🙂 Nasa spirituala am denumit-o. M-a ajutat foarte mult si ar fi bine si voi sa aveti un sprijin cand treceti prin asta. Va confruntati cu ceva nou si nu stiti daca un lucru e normal sau nu.

Thomas a dormit cu mine si cu Muffy in pat din prima zi. Nu l-am tinut departe de caine nici macar o clipa. Acuma sunt cei ma buni prieteni si mananca impreuna, bine, mai mult Muffy ii mananca lui Thomas mancarea dar asta este alta poveste.

Sfatul meu? Fiti relaxate daca ati nascut. Cu stres nu rezolvi nimic.

Daca treceti printr-o procedura de fertilizare in vitro in prezent, pot sa va spun ca in momentul cand vi se va naste copilul, toata durerea va pali in fata acelor doi ochisori! Si lumea voastra va avea sens! Cel putin a mea asa a inceput!

Simt ca sunt mama dintotdeauna si e cel mai frumos sentiment din lume!

Share: