Acesta este un articol fara nici un pic de informatie insa va asigur ca este plin de afirmatii pozitive si ganduri de incurajare fata de noile mamici.
Acesta este un articol fara nici un pic de informatie insa va asigur ca este plin de afirmatii pozitive si ganduri de incurajare fata de noile mamici.
Daca va doriti copii, pregatiti-va o data cu ei, sa luati la pachet si toate mamele atotstiutoare din parcuri, loc de joaca, grupuri pe facebook etc.
Da da, stiu ca poate nu este titlul care trebuie dar asa vad eu lucrurile.
De ce am ales acest titlu? Pai sa va explic
Dupa cum stiti si m-am tot repetat, ne-am chinuit vreo 6-7 ani sa-l avem pe Thomas al nostru. Suntem impreuna de 12 curand 13 ani. Deci de pe la 20 de ani ne tot lovim unul de celalalt 🙂
Ce as fi vrut sa stiu inainte sa il am pe Thomas este de fapt, ce as fi vrut sa stiu pe la 19-20 de ani. As fi vrut sa stiu ca nu este ok sa stai cu o problema de sanatate si sa mergi pe premiza: las ca merge si asa. As fi vrut sa fi cautat cauza problemei mele si poate nu as mai fi ajuns sa fac atatia ani de tratamente, poate as fi fost sanatoasa.
Toata lumea spune ca dupa ce vine un copil in viata ta, gata, s-a terminat cu viata anterioara! Acum trebuie sa i te dedici in totalitate si nu vei mai avea libertatea pe care ai avut-o inainte. Aahhh sweet freedom! Toti vorbesc despre asta dar ce este libertatea pentru tine? Adica defineste. Ce te face sa te simti liber si cum te-ar impiedica un copil sa nu te mai simti liber?
Pe net circula diverse poze amuzante cu life before and after kids. La unele rad, cu altele ma identific dar cu unele nu pot fi de acord. Nu pot fi de acord din simplu motiv ca Thomas nu a fost conceput la fel de usor precum alti copilasi si cand aud sau citesc lucruri de genu: asteapta sa te mai distrezi inainte sa ai copil, sa calatoresti, ca ai atatea de vazut si atatea de facut pana sa vina acest mic pui de om care iti va schimba complet viata.
Ma numesc Laura, am 31 de ani si pana de curand am suferit de infertilitate 🙂 Cand am scris aceasta fraza, m-am simtit de parca eram la o intalnire AA, intr-o incapere plina cu alte persoane care imi impartasesc suferinta.
In schimb, sunt singura in Spania, cu un copil de un an si aproape 2 luni langa mine, care se joaca linistit. Copil obtinut dupa 6 ani de tratamente, durere, suferinta si dezamagiri. Lacrimi. Sa nu uitam de ele. Cu galeata!!!