Venirea unui copil iti afecteaza relatia de cuplu?

Raspunsul este simplu: DA! Copilul vine in viata voastra si o schimba radical. Nu tu cafele pe la ora 10-11 pentru ca atunci arde soarele cel mai tare si nu poti sta cu el afara, nu tu pranz la ora 15 pentru ca atunci copilul e la somn si evident ca trebuie sa fi acasa, nu tu cina de la ora 21. De ce? Ai ghicit! Copilul se baga la somnul de noapte. Regret? Niciodata! Imi iubesc viata de acum si inainte zau ca nu stiu ce faceam cu atata timp liber.

Dupa cum stiti, Thomas a fost un copil extrem de dorit si asteptat. Le auzeam pe fetele din jurul meu plangandu-se de cum li s-a schimbat viata si nu mai pot face X lucru. Atat de tare imi doream sa fiu eu in pielea lor, sa ma planag eu ca nu mai am timp pentru ca am un copil care are nevoie de mine in intregime. Si acum mi-a venit si mie randul 🙂 Normal ca si eu ma plang, sunt foarte obosita mai ales ca Thomas nu a fost un copil care sa doarma noaptea. Si am fost singura in fiecare noapte cu el. Dar asta ne-a ajutat sa ne acomodam unul cu celalalt. E greu cand nu mai ai timp pentru tine sau te duci la toaleta cu copilul in brate pentru ca el plange si nu vrea deloc sa se dea jos de la tine din brate. Mda, incercati sa va imaginati asta 🙂 Mamicile cunosc. 60% din timp, Thomas e cu mine cand fac dus. Desi am ajutor. Nu vreau sa-mi inchipui cat de greu le e celor care nu au ajutor.

Stiti ca se spune ca relatia ta cu partenerul trece pe locul 2, apar discutiile, de cele mai multe ori din partea sotului ca este lasat la o parte. La noi nu a fost asa. Adica eu nu am avut discutii cu sotul meu ca de ce l-am dat la o parte sau de ce nu mai avem timp pentru noi. Catalin il iubeste nespus pe Thomas si ne-am acceptat amandoi locul 🙂 la noi discutiile in casa sunt pe seama oboselii si a lipsei de somn. El cred ca este intr-o competitie cu mine. Competitia pe care nu o va castiga niciodata. Te-am luat iubitule la lipsa orelor de somn! Amandoi ii vrem binele copilului nostru si pentru asta facem totul, pentru asta i-am creat un program. Desigur ca eu sunt cea care face mancare, care-i da sa manance, care il pune pe olita etc. Pana acum o luna eram si cea care il scotea in parc pana cand am venit transpirata intr-o zi acasa si am facut o criza si i-am spus ca de acum incolo ori vine cu mine in parc cu copilul, ori nu mai iese Thomas deloc 🙂 A functionat. Acum iesim toti 3 la plimbare.

Daca ma oftic ca dimineata primul lucru pe care il spune Thomas este tata? Normal ca da! Dar totodata mi se umple inima de bucurie cand il vad cum se uita spre usa dormitorului in asteptarea tatalui lui.

Eu cu sotul meu ne iubim cam de vreo 12 ani. Niciodata noi nu am avut certuri serioase, insa recunosc ca de cand cu Thomas, discutiile au inceput sa apara dar discutii banale de genul: nu puteai sa strangi si tu jucariile? Sau cand intarzie si e copilul obosit si eu sunt nevoita sa-l distrez pana ajunge el acasa ca sa-i facem baie.

Cred ca trebuie sa va rezervati timp si pentru voi! In primul rand pentru tine ca femeie trebuie sa ai timp! Sa ai grija de tine, sa te simti din nou frumoasa, aranjata! Ati vazut ce minuni face o ora la salon sau o manichiura mai speciala. Dupa sa aveti timp pentru voi ca iubiti! Daca puteti sa plecati cateva zile sau sa iesiti in oras doar voi doi. Desi evident ca discutiile vor fi tot despre copil ca asa se intampla!

Vacantele evident nu mai sunt ce-au fost! Nu va mai puteti duce la plaja, sa leneviti toata ziua, sa beti rose-uri pe sezlong si sa mancati cand o fi. Nu, domnule, ai nevoie de organizare. La ora 12.30 neaparat esti la masa, undeva unde este umbra evident si dupa fuguta la somn.

Daca zbori cu el cu avionul ai nevoie de pregatiri. Multe. Sa pleci pe somnul lui, niciodata cand e ora de masa etc. Multumesc lui Dumnezeu pe mine m-a sarit chestia aia cu multe bagaje sau sa pleci cu toata casa dupa tine. In functie de zona unde merg, incerc sa ma gandesc ce avem nevoie si daca putem gasi si acolo. De regula eu sunt cu organizarea iar sotul meu e cu caratul. Sa va spun ca el inainte nu-si cara nici o sticla de apa? Uraste sa care. Pur si simplu. Tin minte ca anul trecut, pe cand avea Thomas 3 luni si am plecat cu el la Cannes, sotul meu cara carutul in carca, gentuta cauinelui, cainele, ghiozdanul lui Thomas si geanta lui de laptop. Deci va jur. Am avut o criza de ras cand l-am vazut. Efectiv nu ma mai puteam opri si l-am sarutat si i-am spus cat ador noua noastra viata! El evident s-a plans tuturor insotitotilor de zbor ca el uraste sa care!

Nu mai puteti merge la cinematograf seara pentru ca nu ai cu cine lasa copilul. In cel mai bun caz te duci ziua dar nici pe asta nu am facut-o pentru ca pur si simplu nu mai are acelasi farmec.

Am fost de doua ori in St Barth, in Caraibe. Frumos tare! Ne-a placut totul la aceasta insula. O sa fac un articol mai detaliat la rubrica de calatorii. De data asta am decis sa plecam toti 3. Si vom pleca in Decembrie si vom petrece noaptea dintre ani cu degetelele in nisip. Stim de pe acum ca va fi diferit, ca nu vom mai putea merge la petreceri pe plaja sau ca nu vom putea sta la umbra unui palmier. Ce am facut eu? M-am dus si i-am cumparat lui Thomas un cort de copii care se face mic cat o gentuta cu protectie UVA si UVB pentru ca eu am in plan sa-l culc pe plaja. Ce poate fi mai frumos decat sa adormi pe nisipul fin al Insulelor Caraibiene? Stim de pe acum ca nu vom mai merge la restaurant la ora 21 ci la ora 19 dar va fi mai bine pentru ca mai mult ca sigur nu vom avea probleme in a gasi masa 🙂

Ce vreau eu sa va spun: viata cu un copil e total diferita de viata pe care ati avut-o anterior dar este atat de frumos sa fi dorit si sa vezi ca cineva are nevoie de tine pentru a fi fericit. Iar perioada asta nu va dura mult. La 10 ani va fi independent si imi va spune sa-l las la colt pentru ca ii e rusine sa-l vada colegii cu mine. Iar eu voi plange probabil in masina si voi dori sa ma intorc in timp cand el nu putea sa bea apa daca nu eram langa el. Sau cand se rusina cand venea cineva nou si isi baga fatuca la mine in palme.

Relatia mea cu sotul meu? Ne iubim ca in prima zi cu toate certurile care mai apar intre noi dar amandoi stim ca suntem suflete pereche si ca vom fi impreuna toata viata asa ca ne trec destul de repede supararile!

Este o statistica ce spune ca majoritatea cuplurilor divorteaza in primii 3 ani de viata ai copilului. Ii dau dreptate. E greu si daca ambii parteneri sunt incapatanti, mai mult ca sigur se ajunge la despartire. Povestea sta cam asa: sotia, mama e nemultumita ca ea face totul si ca barbatul nu o ajuta cu nimic sau nu se implica atat cat si-ar dori ea. Ce am ajuns eu sa inteleg este ca barbatii nu au acesata calitate. Ei nu sunt facuti pentru a sta non stop cu un copil asa cum suntem noi. Pai daca l-as lasa pe Catalin 48 de ore cu Thomas cred ca s-ar plange juma de an de cata treaba a facut el. Asta este adevarul. Cu cat acceptam mai repede acest lucru, cu atat mai bine ne va fi in relatia de cuplu. Ca sa nu mai vorbesc ca momentele de intimitate nu trebuie sa dispara. Trebuie sa va faceti timp pentru asta deoarece conteaza enorm in relatie sa te simti dorit!

Nu sunt vreo experta, eu spun doar cum este in cazul meu si cum m-am simtit eu de cand a venit Thomas in viata noastra. Insa daca aveti greutati si considerati ca nu puteti trece peste ele sub nici o forma, sa stiti ca nu este o solutie sa stati impreuna doar pentru un copil. Copilul va simti relatia tensionanta dintre voi si va creste intr-o casa unde nu iubirea sta la baza sa si asta nu va fi bine pentru dezvoltarea lui. Nu veti fi nici primii nici ultimii care aleg sa mearga pe drumuri diferite. Important este sa fiti bine. Cu totii!