Cand incepe educatia unui copil?
Recunosc, eu cu sotul meu avem o problema in acest domeniu. Destul de mare, daca ma intrebati pe mine.
Eu sunt adepta educatiei inca de mici. M-am chinuit cu Thomas pe olita inca de la varsta de 11 luni pentru ca imi doream sa scapam de pampers cat mai repede. Si rezultatul a fost ca inainte sa implineasca 2 ani, Thomas nu mai avea pampers deloc, exceptand noaptea cand ii puneam mai mult pentru siguranta si sa nu am vreo supriza.
Eu am vorbit cu Thomas de cand era un embrion in burtica. Din prima zi a lui de viata, nu mi-a mai tacut gura. Si ii vorbeam ca unui adult, explicandu-i ce faceam, aratandu-i lucruri. De aproape un an vorbim cu el in engleza iar acum la varsta de 2 ani si aproape 6 luni stie mult mai multe cuvinte in engleza decat in romana si reuseste sa lege propozitii facand un mix intre cele doua limbi.
Acuma, unde este problema cu sotul meu? Nu-i poate refuza lucruri. Niciodata. Stiu, asta se trage de la faptul ca el nu petrece atat de mult timp cu el asa cum imi petrec eu si prin urmare cedeaza. Nu-i place sa-l auda plangand si accepta foarte repede ceea ce ii cere Thomas. Eu? Thomas are suficiente jucarii, 99% cumparate de mine pentru ca am fost efectiv maniaca atunci cand el era mic si voiam sa aiba de toate. Insa acum, daca mergem in magazine iar el imi cere nu stiu ce jucarie si stiu ca are acasa ceva asemanator sau imi dau seama ca e o prostie de jucarie, il refuz si incerc sa-l conving ca nu este ceea ce trebuie pentru el. Uneori e incapatanat, nu vrea sa plece de langa obiectul respectiv dar eu nu cedez. Tolerez destul de bine plansul lui Thomas atunci cand stiu ca este pentru un moft. Stiti ce face el? Isi cauta tatal sa-l aduca in magazin sa-i cumpere acel lucru. Desi eu am zis clar NU. Asta am patit in Spania de fiecare data. Si de fiecare data s-a intors triumfator cu jucaria dorita si eu m-am transformat in persoana aceea rea care refuza sa-i satisfaca orice dorinta.
Stiti care este idea? De ce ii refuz eu? Pentru ca nu mereu va obtine ceea ce isi va dori. Si consider ca este de datoria parintilor sa-si pregateasca copiii pentru viata! Viata este grea si trebuie sa muncesti din greu pentru a obtine ceea ce-ti doresti. Desi, multumesc lui Dumnezeu, avem posibilitati sa-i oferim lui Thomas tot ceea ce-si doreste, eu vreau sa-l invat ca lucrurile trebuiesc castigate. Si ca nu mereu va iesi triumfator dintr-o discutie. Sotul meu sustine ca educatia incepe de la 3 ani. De ce? De ce spune asta? Care este diferenta intre 2 ani si 6 luni si 3 ani? Eu chiar nu o vad. Thomas pricepe foarte clar orice ii spun, face legaturi, dovada ca stie exact la cine sa apeleze atunci cand isi doreste ceva. sotul meu rade, spune ca am tot timpul sa-i fac educatie dar mie mi se par atat de importanti primii pasi, acum i se cladeste caracterul, nu-mi doresc un copil rasfatat, razgaiat care se arunca pe jos pentru a obtine ceea ce-si doreste. Din fericire, o singura data mi-a facut Thomas asta, s-a aruncat pe jos pentru ca voia ceva. Stiti ce am facut? I-am explicat de ce nu poate avea acel lucru si vazand ca nu inceteaza criza si incerca sa se impuna in fata mea, am ales sa plec lasandu-l acolo. Desigur nu m-am indepartat prea tare iar el ma avea in campul lui vizual. Evident ca ulterior s-a calmat si a inteles, am depasit momentul si am plecat fara a-i satisface dorinta.
Ambii parinti trebuie sa se puna de acord, sa realizeze ca nu o pot lua de la capat atunci cand la 7 ani ai copilului, vor realiza ca au un copil problema, cu care nu se pot intelege pentru ca el este obisnuit sa obtina mereu tot ceea ce-si doreste. Am fost crescuta sa nu le raspund parintilor, sa nu contest deciziile luate de ei si sa respect mereu ceea ce imi spuneau. Acelasi lucru il doresc si pentru copilul meu. Nu imi plac generatiile de copiii care fac ce isi doresc din parintii lor, care trec peste autoritatea acestora crezand ca ei stiu mai bine. Desigur, sunt domenii care e normal ca generatia noua sa cunoasca mai multe, pentru ca aceasta generatie este altfel conectata la tot ce e nou insa eu aici ma refer la cei 7 ani de acasa care sunt baza caracterului lor!
Voi cum faceti? Cum reusiti sa nu cedati? Ce principii de viata va dori sa urmeze copiii vostri?
