Turcia cu copilul

A venit si inevitabilul: sa merg cu Thomas la un resort all inclusive. Daca ne cunoasteti sau daca ati ajuns sa ne cunoasteti prin intermediul blogului meu, stiti ca preferam sa nu stam intr-un loc si ne place sa incercam diverse locatii. Gandul ca vom fi blocati pentru o saptamana la acelasi hotel, restaurant nu prea ne incanta iar sotul meu are o problema cu mancarea. In sensul ca in momentul cand se vede in aeroport se instaleaza dupa spusele lui, asa numitul, stomac de vacanta. Ce inseamna asta? Inseamna ca ii e foame non stop si incearca diverse feluri de mancare 🙂 iar gandul ca va fi la all inclusive pentru el asta nu ar fi insemnat decat cateva kilograme bune in plus. Pe mine ideea de all inclusive nu ma sperie pentru ca eu mananc atat cat sa supravietuiesc 🙂 Acum ceva timp, am citit intr-un articol o chestie care mi-a ramas intiparita in cap si anume: nu spune nimeni sa nu-ti faci anumite placeri culinare dar gandeste-te daca a doua prajitura sau a treia felie de paine merita sa te chinui cateva zile sau saptamani dupa aceea sa revii la greutatea dorita? Si este adevarat. Placerea de a manca o prajitura dureaza cateva minute pe cand lupta ta de a o da jos, dureaza cateva zile. Acuma sa nu ma intelegeti gresit, am mancat si dulce, si paine dar toate intr-o limita. Nu saream calul.

Am plecat in Turcia impreuna cu bona, cu nasa spirituala si familia ei, cu baietelul lor de doi ani jumate si cu soacra ei. Ca sa ne incepem bine vacanta, am avut intarziere la avion 5 sau 6 ore, nu mai stiu exact :)) Trebuia sa plecam la 10 dimineata si in schimb am decolat la ora 15. Dar noi eram in aeroport de la ora 8. Pe Thomas a trebuit sa-l trezesc la 6.30 pentru ca am vrut sa manance inainte sa plecam si sa stea pe olita. El face nr 2 numai la olita si nu aveam de gand sa ma car cu olita prin aeroport. Mi-a dat prin cap dimineata sa-i pregatesc o friptura la cuptor cu cartofi dulci pentru a o lua cu mine pentru pranzul lui si bine am facut. Ma gandeam ca poate a nu mananca la hotel dar nu am luat in calcul faptul ca la ora pranzului noi vom fi tot in aeroport in Bucuresti.

Am ales hotelul Rixos din Bodrum. Am plecat in septembrie pentru ca stiam ca in Turcia era foarte cald si nu ar fi fost o temperatura buna pentru cei mici.

Ne-am luat ca un fel de apartament, cu 2 dormitoare, 2 bai si un living pentru a avea totusi putina intimitate. Ne-am cazat, wi-fi mergea groaznic, ne-am cumparat cartela de Turcia si am facut telefonul hotspot pentru a avea internet decent. Ne-am activat pentru telefon o optiune, pentru ca nefiind in UE, costurile erau destul de ridicate mai ales pentru sotul meu care vorbeste nu mult, foarte mult la telefon.

Prima impresie, seara la restaurant: cina se deschidea la ora 19, toata lumea isi lua farfuria si incepea uitatul :)) Privitul la diverse feluri de mancare si alegerea meniului dorit. Deloc stilul nostru. Dar deloc. Spre surprinderea mea, nu erau mancaruri naspa. Adica era mult peste, sushi, orez, multe multe varietati de salate dar erau si mancaruri cu sos, burgeri, paste, mancaruri de care eu nu ma atingeam. Si dulciuri. Multe. Am vazut oameni care-si umpleau cu varf farfuriile si se mai duceau si la a doua tura. Eu nu. Luam cat consideram ca mananc si atat. Dar intai si intai, ma uitam pentru Thomas. Ce sa-i aleg. Lui ii faceam o farfurie cat mai variata si colorata astfel incat daca nu vrea un fel, sa am ceva de rezerva. In prima seara i-am dat somon si a mancat. Ce mi-a placut la turci este ca sunt foarte organizati. Scaun de copil la fiecare masa si erau foarte prompti. Thomas nu mananca uitandu-se la telefon sau tableta si prin urmare el trebuia sa aiba activitate la masa. Am descoperit in aceasta saptamana ca activitatea lui preferata era sa-i dea lui tati sa manance 🙂 el ii dadea lui tati iar eu ii dadeam lui. Si a inceput sa manance el singur. Cu conditia sa fie aplaudat la fiecare inghititura. Va imaginati cam ce era la masa noastra cu aplauzele :))

Micul dejun incepea la ora 7. Thomas toata vacanta s-a trezit la ora 6.30 si de pe la 6.45 incepea sa strige Papaaa Papaaa. Sotul meu nu venea cu noi la micul dejun pentru ca a zis macar o masa sa o rateze ca sa nu se ingrase prea tare. El prefera sa-si ia micul dejun pe la 9.30 cand ne duceam la plaja. Adevarul e ca intra mai bine mancarea la ora 9 decat la ora 7 🙂 Si degeaba,  ca tot s-a ingrasat. Mergeam cu Thomas si cu bona. In fiecare dimineata, noi deschideam restaurantul. Toti ospatarii ajunsesera sa-l cunoasca pe Thomas si sa-l strige. Dupa 3 zile, deja ne asteptau cu cafeaua pe masa pentru mine si bona si suc de portocale pentru el. Pentru ca acasa el mananca dimineata hrisca cu lapte sau ovaz cu lapte, budinca de chia etc, varianta cu ou, rosii, branza nu era pentru el. Asa ca m-am bucurat foarte tare cand am vazut oatmeal with milk sau mai pe romaneste ovaz cu lapte si diverse alte ingrediente cum ar fi stafidele, fulgi de cocos, de porumb. Era exact pe stilul lui. Manca 2 boluri pline impreuna cu o banana pe care o manca singur. Deci cu micul dejun am scapat.

Dupa micul dejun ne intorceam in camera ca sa stea pe olita si la 8 pleca la locul de joaca impreuna cu bona. Pentru ca se trezea foarte devreme, devenea destul de obosit si nu reusea sa stea treaz pana la somnul de dupa amiaza de la ora 14 asa ca mai dormea in carut jumatate de ora in jur de ora 9.30. La ora 10 venea la plaja si ne balaceam. Am noroc ca ii place apa si voia sa intre in apa. In schimb nu a vrut sa stea in colac. Aia e, e mai independent, se agata doar de ma-sa :)) Daca aveti posibilitatea mi se pare ideal sa ai ajutor in vacanta, o bona sau o bunica. Chiar te ajuta si te poti relaxa. Sa simti si tu ca e vacanta. Dar nu ma invidiati prea tare ca bona, cum am aterizat in Bucuresti, si-a dat demisia deci sunt full time mommy pentru o perioada 🙂

Nu pot sa spun ca mi-a placut. Pentru el, da a fost bine ca aveam mancare mereu si nu trebuia sa astept la restaurant dupa comanda dar efectiv ne-am plictisit. Nu aveai ce sa faci. In fiecare zi era acelasi program. Nimic interesant. As mai merge dar nu aici. Cat stateam pe plaja si butonam internetul am primit o oferta de la agentie,o excursie in Mauritius 9 nopti cu avion, regim de masa tot all inclusive cu o diferenta de bani destul de mica intre ele. Si totusi e Mauritius. As mai merge si in Turcia dar undeva unde ai mai multe de incercat si ai ce sa faci si tu ca adult. Si nu, nu as da bani in plus. Pentru ca nu merita. E Turcia totusi nu esti in vreo insula! Grecia mi se pare mult mai atractiva dar nu stiu cat de multe optiuni ai pentru cei mici. Daca stiti voi ceva, astept recomandari.

Overall mi s-a parut cea mai lunga vacanta si prin a doua sau a treia zi numaram cate nopti mai am si nu-mi venea sa cred ca mai am atat de multe :)))

Pur si simplu nu este pentru noi. Dar Thomas a facut progrese, mereu mi se pare ca atunci cand plecam cu el, ma intorc cu alt copil. E super sociabil, vesel, normal mai are si el crize de plans sau de nervi dar prea putine ca sa iau in calcul varianta sa plec fara el! In iarna ne pregatim de o vacanta la soare care va dura o luna si sunt foarte curioasa cum va fi cu Thomas atunci. Va voi tine la curent, bineinteles.

Daca tai experimentat si alte zone din Turcia si aveti ceva recomandari, chiar astept propuneri. Poate cine stie, imi schimb parerea si la anul in septembrie incercam un alt resort 🙂