Cand o sa am un copil

Recunosc, de cand cu aceasta pandemie nu prea am mai avut inspiratie sa scriu. In primele saptamani ma uitam non stop la stiri, verificam sursele pe internet, cate cazuri au mai aparut intre timp samd.

Acum am ales sa traiesc in bula mea si sa nu ma mai intereseze. Nu mai suport sa citesc/ aud despre acest virus si ma deranjeaza la culme ca la televizor numai despre asta se vorbeste. Altceva nu mai stim. Stam in carantina de 5 saptamani, economia s-a blocat, va urma o criza daca nu chiar o traim in acest moment. Mi se pare ca totul se intamapla ca intr-un vis urat din care imi doresc cu nerabdare sa ne trezim cu totii.

Deoarece ca am luat hotararea sa las deoparte stirile, am stat si m-am gandit la ce as mai putea totusi sa scriu pentru a ridica intr-un fel sau altul, moralul celor care totusi isi mai fac timp sa verifice si jurnalul meu online ­čÖé

Prin urmare urmeaza o serie de marturisiri legate de Thomas si traiul nostru impreuna pana acum.

Inainte sa vina Thomas pe lume, mi-am facut la ganduri, numai Dumnezeu stie cate. Ca o sa fac x lucru, ca o sa-i dau sa manance cutare lucru. Ca doarme la el in camera, ca nu o sa-l pup asa des si cate si mai cate. De fapt nu erau ganduri, erau planuri. Pentru ca eu ma credeam atotstiutoare si radeam de cei care erau deja parinti cum nu reuseau sa se descurce cu ghemotocul lor. Ce era atat de greu?! Tu esti mama, trebuie sa te impui! Ei bine, uite ca mi-a venit si mie randul si Thomas la 6.30 a.m. incepe: Mama, up! Adica haide mama trezeste-te! Am uitat sa mentionez ca Thomas doarme cu mine din day one? Pai da normal. De ce ar dormi in camera lui si in patul lui care m-au costat ceva, cand poate sa doarma cu mine intr-un pat de adulti? Pai dar ce el e mai fraier?

Piticania asta de 13. 5 kg imi dicteaza fiecare pas.

Thomas nu este un copil rasfatat, stie cand greseste, vine isi cere scuze printr-un pupic, cand il cert pune botul si se abtine rau sa nu planga. Nu suporta sa-l cert, mai ales de fata cu altii, e Berbec si asta se vede.

Pot trece peste multe dar nu atunci cand face rautati. Mereu il cert si ma impun in fata lui. Pentru ca stiu ca va intra in colectivitate in curand si de acolo se va intoarce cu si mai multe obiceiuri asa ca incerc cat de cat sa-l formez de acum. Nu am fost genul care sa sara din pat la primul plans, nu l-am cocolosit desi Dumnezeu stie cat de mult m-am rugat pentru el. La lucrurile acestea chiar am tinut si acum pot sa spun ca se vede. Am fost relaxata si am cautat sa nu ma panichez atunci cand cade sau atunci cand era bolnav, racit. Simteam ca ii transmit o energie negativa si el nu are nevoie de lucruri negative in viata.

Am sustinut clar si raspicat, copilul trebuie sa aiba camera lui, sa va spun cum arata acum livingul meu? Jucariile sale, scaunele si tot felul de alte lucruri simt ca ma vor da afara din casa in curand. Nu ma pot opri din cumparat. Veselia de pe fata lui cand vede Cado, asa cum spune el, este priceless. Se joaca cu absolut toate, nu este ceva ce arunca. Cu toate. Livingul meu este explozia unui magazin de jucarii, va jur. Dupa ce va trece aceasta perioada de bebelusie, voi strange jucariile si le voi dona unor copiii care nu au norocul lui.

Cand o sa am copil, nu voi merge cu el in vacanta. Vacanta este pentru parinti sa se relaxeze, sa se bucure. Oricum ce poate intelege un plod de cateva luni dintr-o vacanta in Maldive? Are sens sa va spun la ce varsta a plecat Thomas prima data cu noi in vacanta? Si cate zboruri cu avionul a avut pana acum?! Mda, asa credeam si eu. Nu are sens :))) Dar totusi imi doresc sa va spun:) a zburat de la 3 luni si cred ca a avut peste 10 zboruri in 2 ani. Efectiv nu putem pleca fara el. Iar el e fericit doar pentru ca este cu noi. Intre-adevar nu conteaza ca-l duci in Mamaia sau in Seychelles. Dar va spun ca asta micu e la fel ca ta-su, pe lux si opulenta ­čÖé

Cand o sa am copil, nu-l voi lasa cu tableta. A mers bine treaba asta, un an si 10 luni. Acuma omuletul mi-a acaparat de tot tableta si are emisiunile sale preferate, cele cu avioane in special.

Cand o sa am copil, nu o sa vorbesc numai despre el! Asta pot sa spun ca am respectat-o. Nu vorbesc numai despre el. Dar atunci cand prind momentul ma laud pana nu mai pot de reusitele lui fi-miu.

Cand o sa am copil, nu-i voi cumpara prea multe haine, oricum nu stie cu se imbraca. Sa va spun ca avem pana si costume de baie asortate? Iar al meu baiat astazi si-a ales sosetele-rosii si adidasii- albastri cu rosu, ca sa mearga cu treningul sau rosu cu dinozauri ­čÖé E clar ca ne-a mostenit pe amandoi parinti aici, la amandoi ne place sa ne dichsim chiar si in casa in carantina, sotul meu e la camasa iar eu sunt imbracata de parca I have somewhere to go.

Cand o sa am copil, o sa incerc sa nu fie numai despre el viata mea! Ce gresit gandeam. De cand cu Thomas, viata mea este numai si numai despre el! Este Universul meu, aerul pe care-l respir. El m-a transformat intr-un om mai bun, mai rabdator si mi-a oferit titlul suprem: Mama!

E greu sa nu-ti faci planuri atunci cand astepti un copil sau cand ti-l doresti. Eu aveam toata schema facuta pana la liceu. Dar uneori e mai bine sa-l lasi pe el, sa-ti arate ce fel de personalitate are si apoi vezi daca se muleaza pe planurile si gandurile tale.

Voi? Ati trecut prin asta?

Share: