Rolul bunicilor in viata noastra

Am fost binecuvantata cu 2 perechi de bunici super super ok. Am avut cea mai frumoasa copilarie crescand la Breaza alaturi de bunicii din partea tatalui meu si cred ca o mostenesc foarte mult pe bunica mea. Din pacate, Dumnezeu i-a luat langa El si nu au apucat sa ma vada acum atat de fericita dar sunt sigura ca vegheaza zilnic asupra mea pentru ca eu eram si sunt Papusica lor.

Despre copilaria mea nu-mi amintesc decat lucruri frumoase, bunicul meu saracul se chinuia sa invete sa joc sah insa eu eram mai priceputa sa numar banii atunci cand primea leafa ( cum se spunea pe vremuri). Bunica mea facea cele mai bune pulpe de pui cu sos rosu la cuptor si cartofi prajiti. Iar eu furam cartofii prajiti si ma duceam la tataie sa sufle in ei ca sa pot manca. Spuma de capsuni, prajitura de biscuiti cu ciocolata, supa de gaina, am lacrimi in ochi acum cand scriu si imi amintesc exact cum mirosea bucataria de fiecare data cand ea gatea ceva. Aveam o livada mare plina de pomi fructiferi iar de-a lungul casei aveam o gradina superba de flori, tot felul de bujori, trandafiri, gura leului, regina noptii etc. iar intr-un colt aveam zmeura si capsuni.

Atatea amintiri frumoase.

Am fost binecuvantata!

Bunica mea ma ducea duminica la Biserica sa ma impartasesc. Bunicul meu ma lua cu el la magazin si mai imi lua cate o ciocolata. Iar Craciunul, Doamne, Craciunul era cel mai frumos acolo. Veneau colindatorii, bunica mea avea mereu ceva bun sa le ofere, veneau copii cu capra. In casa mereu aveam un brad frumos care avea o mireasma imbatatoare. I-am iubit enorm pe amandoi si ii voi purta mereu in inima pentru ceea ce mi-au oferit cand am fost mica.

Bunicii din partea mamei sunt bine sanatosi si traiesc aici in Bucuresti. Bunicul meu acum 3 ani facea flotari ­čÖé merge singur pe jos cativa kilometri buni si mananca absolut tot ce-i pui in farfurie fara sa comenteze. Si pe deasupra stie toate numerele de telefon pe de rost, nu are nevoie de agenda. Bunica mea e genul cu care mereu poti vorbi despre vreo vedeta ce apare la televizor si care e mereu conectata la tehnicile moderne din ziua de azi. Acum rad cand ma gandesc ca inainte sa stie ca eu am facut fertilizare in vitro, mi-a dat-o exemplu pe Nicoleta Luciu care a facut tripleti si ma intreba curioasa eu cat mai am de gand sa stau pana sa fac aceasta procedura :)) Oare cate bunici mai sunt asa?

Intre-adevar am avut noroc.

In cazul lui Thomas situatia sta un pic diferit :)) La ce ma refer? Imediat va spun

Stiti foarte bine ca parintii mei sunt despartiti, fiecare cu familia lui prin urmare Thomas doar din partea mea are 2 perechi de bunici plus ceilalti bunci din partea sotului meu.

Mama cu sotul ei s-au mutat in Mallorca iar tatal meu cu sotia lui locuiesc aici in Bucuresti impreuna cu copilul lor de 13 ani. Iar parintii sotului meu locuiesc la Buftea. Norocul lui Thomas este ca este super iubit din toate partile. Nici nu ar avea cum altfel la cata veselie imprastie!

Insa, Thomas nu a plecat nici o zi de langa mine. Adica eu nu stiu cum e sa iau copilul si sa-l las la bunici. De ce? Pentru ca atat eu cat si sotul meu nu mai putem sta in casa daca nu este el. Serios va spun! Suntem atat de dependenti de iubirea lui incat nu-l putem lasa sa plece de langa noi. Desigur poate cand era mic si nu dormea noptile am fi avut si noi nevoie de cateva zile de odihna insa nu s-a pus niciodata problema sa-l trimitem la bunici. Pentru ca eu traiam cu impresia ca nimeni nu se va descurca atat de bine precum ma descurc eu. Ca nimeni nu-l cunoaste asa cum il cunosc eu. Privind in urma, nu cred ca as actiona diferit. Mi l-am dorit prea mult ca sa ratez vreun moment din copilaria lui.

Insa au si bunciii rolul lor. Maica-mea spune ca il rasfat prea tare insa cand ajungem in Mallorca a umplut piscina de jucarii gonflabile pentru el care erau prea multe chiar si in viziunea mea :)) Si mereu mereu se gandea ce sa-i dea, ce sa-i cumpere. Parintii sotului meu ar trimite zilnic mancare pentru el daca nu as fi eu mama posesiva care sa gateasca mereu. Tatal meu ii pregateste o mare surpriza lui Thomas de Craciun despre care o sa scriu la momentul oportun asa ca fiecare il rasfata in felul sau. Si totodata cu totii incercam sa- i punem bazele unei educatii pentru ca, asa cum am mai spus, educatia incepe de cand sunt mici.

Insa lasati-i pe bunici sa faca parte din viata voastra. Poate se mai plang uneori sau poate nu fac totul asa cum va doriti dar credeti-ma ca ei au o asa mare nevoie sa se simta utili, sa simta ca parerea lor conteaza. Viata asta asa cum este acum, trece atat de repede incat trebuie sa ne agatam de fiecare moment frumos pe care il avem.

Share: