Am luat legatura cu clinica din Viena. Mi-au spus ca trebuie pe toata durata tratamentului sa locuiesc acolo. Asta insemna in mare o luna de zile.
M-am gandit si am zis hai!
Mi-am inchiriat un apartament central pentru ca aveam sa stau singura si sa am posibilitatea de a ma plimba fara sa-mi fie frica. Sotul meu venea doar cand faceam punctia si transferul
Va spun sincer, sa fii singura cat timp faci un astfel de tratament este groaznic. Fara sprijin! Si acasa nimeni nu stia. De fapt am inceput sa spun prin ce am trecut de-abia dupa cativa ani.
La Viena am facut tratament timp de 12 zile si m-am simtit ft rau. Aveam abdomenul umflat de zici ca eram in 5 luni de sarcina. Ma dureau ovarele, burta,ma simteam grea. Dupa 12 zile de tratament am facut punctia. Acolo nu te suna nimeni sa-ti spuna cati foliculi ai, cati au supravietuit si cati vei avea pana in ziua 5.

Vine ziua 5. Ziua transferului. Eu cu sotul meu ne faceam planuri, cati vom congela, cati transferam acum. Surpriza: aveam doar unul. Da da ati citit bine:unul!! Dupa un tratament atat de solicitant psihic cat si fizic sa afli ca ai un rezultat atat de slab este o pedeapsa.

Am inceput sa plang. Stiam dinainte ca nu voi avea nici o sansa. Tratamentul de la Viena a fost greu si nefolositor!

Am facut analiza in 10 zile. Nimic!

Din nou nici o explicatie de la acest medic! Nu-l recomand nimanui. Iar banuiesc ca cu totii stim raceala cu care esti tratat in Austria.

Incotro o iau acum?

:((

Share: