2019 pentru mine
La final de an, toata lumea se gandeste la ce a fost bine si ce nu in anul care tocmai se incheie, isi fac planuri pentru anul ce urmeaza si isi propun ce sa nu mai repete. Stiti voi: la anul ma apuc de sala (cea mai cunoscuta), de la anul nu mai barfesc, nu ma mai intereseaza de ceilalti, la anul ma casatoresc, fac un copil, ne mutam la casa noua, citesc mai multe carti, calatoresc mai mult etc. Cred ca le-am auzit pe toate 🙂 Asta cu slabitul o aud cel mai des de la sotul meu care de luni, de saptamana viitoare sau de la anul isi propune sa slabeasca 🙂
Eu am invatat sa nu-mi mai fac planuri. Orice plan mi-am facut, Dumnezeu a avut grija sa-mi arate ca tot El este cel care imi carmuieste drumul vietii. Eu imi doresc sa fim sanatosi cu totii ca sa ne putem bucura unii de ceilalti. Pentru anul ce urmeaza vreau doar sa fiu la fel de prezenta in viata copilului meu si sa-i ofer amintiri la fel de frumoase.
Dar cum a fost anul 2019 pentru mine? O aventura, sincer!
Mi-am obtinut diploma de jurist, lucru care m-a bucurat enorm si am de gand sa nu abandonez un vis pe care il am, am fost martora la primii pasi ai copilului meu si mandria pe care o aveam in suflet cu greu poate fi descrisa in cuvinte. Am avut 2 vacante cu Thomas, am schimbat vreo 4 bone :)), nopti nedormite, nervi, clipe de fericire, lacrimi de oboseala, griji dar toate astea inseamna sa fii mama si sa fii prezenta in viata copilului tau!
Am sarbatorit primul an de viata a lui Thomas alaturi de cei mai apropiati prieteni si ne-am bucurat alaturi de el la prima sa intalnire cu Mos Craciun sau Santa asa cum a invatat el.
2019 a fost anul in care am auzit prima data cuvantul Mama din gurita copilului meu! Ahh nu va dati seama ce fericire a fost pentru mine, cat de mult a insemnat sa-mi spuna cineva Mama. Primul pupic, prima mangaiere. Te incearca sentimente pe care nu le poti explica. Mi-as da viata pentru el, atat de mare e iubirea ce i-o port.
2019 a fost prima data cand ne-am internat la un spital de stat in urma unei probleme medicale, nu stiu sa va spun ce a avut pentru ca nu am primit nici un raspuns.
A fost anul in care eu am inceput sa scriu acest jurnal online pentru alte femei care sufera de infertilitate pentru a le oferi speranta ca se poate. Mi-am pus sufletul pe tava si m-am dezbracat de secrete in fata voastra pentru a simti macar un pic prin ce am trecut eu timp de 7 ani si ca sa vedeti ca nothing comes easy dar a meritat toata durerea de am simtit-o! Mi-am asumat ca totul va deveni public dar vreti sa va spun ceva? Datorita acestui, hai sa-i spunem blog, am ajutat cateva femei sa mearga mai departe si sa-si atinga scopul de a avea un copil sau macar de a face anumite analize si de a constientiza ca timpul nu asteapta pe nimeni! Am stat nopti vorbind cu fetele care ma intrebau cum de mai am putere sa zambesc pentru ca si ele treceau prin aceeasi durere prin care am trecut si eu. Si ele aveau parte de aceeasi privire miloasa din partea celorlalti de care am avut si eu! Si se uita acum la mine, la pozele cu Thomas si au spus ca le ofer speranta! Inseamna enorm pentru mine!
In 2019 am mai crestinat un baietel frumusel foc, m-am tuns scurt :), m-am apucat de pilates cu o super antrenoare si m-am bucurat prin ochii unui copil de tot ce ma inconjoara si cat de norocoasa sunt eu ca pot trai din nou toate astea.
Inceputul noului an ne va gasi cu talpile in nisip, bucurandu-ne de soare and making memories! Nu regret nimic din anul ce a trecut, nu as vrea sa schimb nimic pentru ca experientele traite m-au ajutat sa devin omul care sunt acum!
Va doresc un An Nou asa cum va doriti!
