ASTEPTAREA

Eram in cele 2 saptamani in care asteptam rezultatul embriotransferului. Ma purtam normal, atat tot ca nu beam alcool, eram atenta la ce mananc , si incercam sa nu car mai mult de 3 kg. Bineinteles beam foarte multa apa , e stiut faptul ca apa ajuta enorm organismul , mai ales in perioada de graviditate. De la Valencia am primit indicatii sa iau ovule cu progesteron de 2 ori pe zi. Atat. Si la 10 zile sa fac analiza de sange BetaHCG
Vine ziua cu pricina. Ma duc cu inima in gat la analiza, dimineata la ora 7. Rezultatul il primeai in aceeasi zi
Era undeva dupa pranz , primesc mail de la clinica cu rezultatul. Tremuram. Deschid. Si raspunsul : sunt insarcinata!!!! Va imaginati ce a fost in inima mea. L-am sunat pe Catalin plangand , mai apoi i-am dat mesaj medicului meu de aici din Romania sa o anunt , era fericita, la fel ca mine. Ma astepta la ecografie pentru confirmarea sarcinii.
Doamne nu va puteti imagina cum eram. Imi venea sa anunt pe toata lumea de ce mi se intampla. Pluteam.
Vine ziua cu ecografia, se vede sacul embrionar, nu se vede embrionul. Offf Doamne nu se poate sa fie aceeasi poveste, chiar asa ghinion sa am sa fie sarcina cu ou clar? Stiam ca sansele sa se repete asta erau destul de mici. Doctorita tot cauta, am decis sa merg la alt medic printr-o interventie. Este medicul cu care am si nascut si am incredere totala in el.
A vorbit fina mea cu el si m-a primit. Era sarbatoare, Sf Andrei. Spitalul Regina Maria era gol, liniste. Eu cu sotul meu asteptam cuminti in fata cabinetului sa vina medicul. Vine,ma vede ecografic, se vizualizeaza embrionul insa imi spune ca doar printr-un miracol aceasta sarcina ar putea sa evolueze 🙁 Inima ii batea foarte incet . Aveam 8 saptamani.
M-a chemat peste o saptamana. Am incercat sa nu ma gandesc, trebuia sa se intample un miracol.
Vine ziua cu pricina, m-a luat inaintea pacientilor lui obisnuiti, mancasem o ciocolata inainte, citisem ca ciocolata agita fetusul si ii bate inima mai repede. Eu speram. Speram la o minune.
Intru in cabinet, ma intinde pe masa, imi pune ecograful si spune doar atat: s-a oprit… Plang cand scriu acest articol pentru ca imi dau seama ca am trecut prin atatea si nimeni nu stia. Eram singura, fara sotul meu iar medicul care de regula e un om dur, m-a luat de brat si a spus :in momentele astea trebuie sa vina barbatul la consultatie, nu cand e totul bine 🙁 M-am abtinut sa nu plang in cabinet. A ramas ca il sun daca nu se elimina sarcina pentru a face chiuretaj. M-am urcat in masina si am stat o ora in fata la Regina Maria si am plans. Am plans pana nu am mai avut lacrimi. L-am sunat pe Catalin, am sunat- o pe mama si asta a fost. I-am instiintat pe cei din Valencia si urma sa-i contactez din nou dupa ce eliminam sarcina. Va spun sincer, a fost tare greu. Greu pentru ca nu stiam cat mai pot indura. Nu intelegeam de ce eu, de ce mi se intampla mie asta, cu ce am gresit? Ulterior am inteles ca toate astea mi s-au intamplat pentru a ma schimba, nu eram asa cum trebuia sa fiu. Imi pasa prea mult de ce spune restul lumii si prea putin de mine si de dorintele mele