Baby no 2?
Din ce vad in jurul meu la familiile cu 2 copii, daca inainte sa-l ai pe al doilea credeai ca nu ai timp, acum dupa ce sunt doi ingerasi in familie, nici nu mai stii ce e aia ora fixa.
Thomas este un copil obtinut prin procedura de fertilizare in vitro. Mai am la rece, ca sa zic asa, inca un embrion si recunosc ca ma gandesc adesea cand sa fac transferul, cand sa-l iau acasa.
Ca sa fiu sincera cu voi pana la capat, anul trecut in Iunie am incercat sa fac acest transfer. Pentru cine nu cunoaste problema, pentru a efectua un embriotransfer cu embrioni congelati, intai astepti sa-ti vina menstruatia apoi din a doua zi de ciclu ar trebui sa incepi un tratament de pregatire al endometrului. Aceasta este schema celor din Valencia, am observat ca cei din Romania au alta schema, nu inseamna neaparat ca una e mai buna decat cealalta. Pur si simplu au un protocol diferit.
Cei de la clinica mi-au dat sa iau estradiol patch-uri, estradiol pastile, cu 5 zile inainte de transfer trebuia sa iau Utrogestan (progesteron) si inca ceva dar am uitat. M-am simtit destul de rau anul trecut cand am facut acest tratament, nici acum nu stiu de ce. Imi era greata continuu, si eram foarte obosita, de parca munceam pe camp toata ziua cand eu de-abia ma trezisem. Si deep inside me, nu-mi doream atunci sa fac acel transfer. Consideram ca Thomas era inca prea mic, simteam ca are nevoie de mama lui, de caldura bratelor mele atunci cand se trezea noaptea cu durerile de dinti. Nici nu aveam o bona stabila, nu puteam conta pe un ajutor, nu dormeam noptile, de la inceput mi se parea o idee proasta dar nu am spus nimanui. Si chiar m-am simtit vinovata ca aveam aceea gandire pentru ca stiu cat am suferit pana sa-l am pe el. Totodata nu voiam sa dau din dragostea lui, nu simteam ca pot iubi un al doilea copil atat de tare precum il iubesc pe el. Si faceam tratamentul cumva impotriva vointei mele, impinsa de sot, de mama mea etc. dar in adancul meu imi doream sa nu mearga tratamentul.
In ziua 9 de tratament trebuie sa faci o ecografie si o dozare hormonala de progesteron si estradiol sa vezi statusul tratamentului. Si dupa, in aceeasi zi ,trebuia sa trimit rezultatele la clinica in Valencia. Endometrul meu crestea slow. Nu asa cum trebuia. Era trilmaniar cu aspect omogen-asa cum ar trebui sa arate-insa era foarte foarte subtire, gen 4 mm. Subtire! Ca sa va faceti o idee ar fi trebuit sa fie minim 7. Le-am transmis rezultatele, mi-au marit doza de tratament, ma simteam si mai groaznic. Uram pe toata lumea efectiv! Dar nu din cauza hormonilor ci pur si simplu pentru ca ma simteam fortata, constransa! Si inca o dovada ca mereu Dumnezeu a fost langa mine si mi-a aratat calea, in a 15 zi de tratament, cand din nou am fost la dozari hormonale si eco, mi s-a stricat endometrul, nu mai era trilaminar si nici omogen iar medicul meu de aici a zis ca sub nici o forma ea nu ar strica un embrion pe un endometru de genul acesta. Doamne ce fericire cand am auzit aceste cuvinte! Se astepta sa fiu trista si dezamagita dar am fost cum nu se poate mai fericita. Nu eram pregatita si punct! Le-am transmis celor din Valencia rezultatul si ei de asemenea au considerat ca luna aceea e ratata si ca va trebui sa reiau tratamentul. Intotdeauna am simtit ca am un inger pazitor langa mine, care ma ajuta, ma protejeaza si imi arata calea. Stiu, poate printre voi exista si atei, care nu cred in Dumnezeu sau au alta religie dar asa sunt eu si nu ma sfiesc sa ma arat voua.
Astea fiind spuse, clar anul trecut nu simteam ca sunt pregatita pentru baby no 2. Anul acesta in schimb, imi doresc al doilea copil dar cu tot ce se intampla in jurul nostru acum, nu am siguranta ca daca programez tratamentul il si pot duce la capat din motive independente de mine si anume orarul de zbor al avioanelor, carantina etc. Stiu sigur ca acum imi va reusi tratamentul, nu am dubii de chestia asta. De ce? Pentru ca acum ma simt mai pregatita ca niciodata. Din pacate, inca nu stiu cand voi putea incepe, astept sa se mai aseze lucrurile.
Faci transferul si dupa la 10 zile sau 14, nu mai tin minte exact, faci testul de sarcina. Acum 3 ani, cand am facut transferul cu Thomas, am stiut din prima ca s-a prins, de cum am plecat din cabinetul medicului care a efectuat transferul. Ma intreb daca acum voi avea acelasi sentiment…
Cand va fi acum? We just have to wait and see.
