De ce am ales sa plec…
Ma uit in jurul meu si am considerat ca acest articol este necesar. M-am apucat de tratamente la varsta de 25 de ani. Pe Thomas l-am facut la varsta de 31 de ani. Deci sunt 6 ani in care eu m-am axat numai si numai pe conceperea unui copil si nu pe cale naturala pentru ca stiam din primul an ca nu asa voi reusi sa-l am.
La inceput AMH-ul meu era 12. Da. 12. Nu stiu daca mai tineti minte dar v-am povestit ca amh-ul iti arata rezerva ovariana. La varsta de 29 de ani cand am facut ultimul fiv, amh-ul meu era 5. Deci de la 25 de ani la 29 de ani el a scazut de la 12 la 5. 5 este excelent. Sunt persoane care au 0. Si daca ai 0, sansele tale de a face un copil sunt destul de reduse. Si de aceea nu trebuie sa pierzi timpul. Time waits for nobody!
Daca m-as fi apucat de tratamente acum, pe la 30 de ani, ar fi fost muuult mai greu si probabil as fi pierdut mai multi ani nu doar 6. Nu aveti idee cat de important este sa te duci sa-ti faci aceasta analiza si sa vezi exact cum stai cu rezerva ta ovariana.
Am incercat in Romania. Primul fiv, asa cum am povestit, a fost la Polisano cu un doctor neamt care venea o data la cateva luni in tara. Dar pana sa ajung la fiv, am facut 3 inseminari( care ma repet, sunt degeaba) si am vizitat numerosi doctori si cabinete medicale. Am facut pe rand acupunctura, reflexo, mai aveam putin si ma duceam si la o ghicitoare 🙂 Bine ca nu am ajuns pana acolo. Dupa acest fiv, mi-au congelat embrioni, urmand sa-i transferam cu alta ocazie. Embrioni de ziua 5. La ce ma refer cand spun de ziua 5? Dupa ce au fost extrasi din ciorpul meu, au fost tinuti 5 zile in laborator pentru a avea mai multe sanse de implantare. Eu sunt de parere ca, cu cat lasi embrionii intr-un mediu controlat, cum este un laborator, cu atat ai mai multe sanse de reusita. Mi-au ramas 3 embrioni dupa ce am facut primul fiv. Stiti deja ca a fost un esec total si vina, dupa ce am experimentat si al doilea fiv cu acelasi medic dar de data asta la Viena, consider ca i s-a datorat. Interes pentru pacient zero, comunicare cu pacient zero. Daca nu ar fi fost medicul meu langa el, nu as fi aflat nimic. Doamna doctor Viorica Chirita era pe vremea aceea la Polisano si doar dansa imi explica si ma tinea la curent. Medicul? Nimic din partea lui! Si eu am fost suficient de proasta incat sa ma duc dupa el la Viena.
La Viena am avut un singur embrion. Unul singur. Anormal pentru un amh de 12. Acolo ceva nu a mers. Dupa Viena, am fost in Atena si la Istanbul la consultatii la 2 medici renumiti. In Atena nu mi-a placut ca totul era pe sub mana, in Istanbul mi-a placut mult. Si medicul si spitalul care era wow dar la cateva zile a fost un atentat in Istanbul si mi-a fost frica sa ma intorc. Cumva nu ma simteam in siguranta.
Ambii medici s-au uitat peste dosarul meu de analize, s-au uitat pe embrioni si stiti ce mi-au spus? Ca acei embrioni nu ar fi trebuit transferati! Ca erau defecti. Va dati seama ce era in inima mea? Cate sperante mi-am pus in fiecare transfer? In fiecare embrion? Si sa auzi chestia asta nu de la un medic ci de la 3 pentru ca, ulterior, mi-a confirmat si cel din Spania, a fost un soc pentru mine. Mi-am dat seama ca aici nu rezolv nimic. Din pacate ne lipseste tehnologia. Medciul din Spania mi-a spus ca 80% din treaba o face laboratorul. Ca eu atunci cand caut o clinica pentru fiv, trebuie sa caut in primul rand informatii despre rata de succes a clinicii respective dar si informatii despre laborator. Ce tehnologie folosesc, ce aparatura au etc.
Desigur ca e mai stresant sa pleci in strainatate pentru ca ai de achitat avioane, cazari, inchirieri masina si normal, mancarea. Dar merita! Costurile unui fiv in strainatate difera de la clinica la clinica. Evident ca va fi mai scump ca aici dar ganditi-va ca decat sa faci 3 tratamente aici mai bine faci unul singur in afara. Normal, nu-ti garanteaza nimeni ca vei reusi in strainatate dar sansele sunt mult mai mari!
Mie imi pare rau ca nu am plecat mai devreme. Imi pare rau ca am pierdut timpul pe aici. Va dati seama ca eu aveam uterul de o forma diferita si nimeni in Romania nu mi-a spus? In schimb in Istanbul si in Valencia mi-au spus de la prima consultatie, de la prima ecografie. Pentru ca era evident, nu era ceva ce necesita investigatii suplimentare.
A fost greu? Normal. Dar dorinta mea de a avea copil era prea mare. Cautasem inclusiv sa fac cu mama surogat, ca ma gandeam ca poate nu sunt capabila sa port o sarcina. Toate dezamgirile de le-am suferit au lucrat la psihicul meu, m-au demoralizat. Dar am trecut peste doar pentru ca aveam o dorinta. Imi doream prea mult. Mi-l doream pe Thomas prea mult. Dintotdeauna m-am vazut mama de baiat iar Dumnezeu avea pentru mine pregatit acest baietel vesel.
Daca gasesti o clinica in strainatate cu care esti multumita si despre care ai citit si te simti confortabil si cu costurile atunci nu mai pierde timpul. Sunt atatea lucruri de care trebuie sa tii cont, atatea analize care sunt necesare, unele se fac intr-o anumita perioada a lunii, si asta inseamna timp. Daca ai gasit clinica, te-ai dus la consultatie, asta nu inseamna ca in 2-3 luni esti gravida. Poate sa treaca un an, cum a fost in cazul meu. Am facut fiv, dupa transfer, dupa un chiuretaj, dupa o operatie de modificare a uterului, stai asteapta 2 luni, dupa alta operatie pentru uter, dupa iar stai si asteapta si intr-un final transferul. Toate astea s-au intamplat din August 2016 pana in Iulie 2017, cand intr-un final l-am transferat pe Thomas. Si eu repet, aveam amh-ul 5.
Cati bani am cheltuit? Cate bilete de avion am modificat? Cazare? Masini? Sincer de la un punct nu am mai tinut socoteala pentru ca nu mai avea sens. Alta solutie nu aveam!
Sfatul? Concluzia? Nu pierde timpul! Scurt si la obiect!
