Prima plecare fara el

Asa cum am mai scris, Thomas fiind un copil extrem de dorit si asteptat, am fost si sunt o mama extrem de implicata in cresterea lui. Am stat mai mereu numai noi doi si de aceea nu concepeam cum ar fi sa plec undeva in afara tarii fara el dar stiam ca este ceva necesar pentru a putea fi o mama mereu cu zambetul pe buze. Am povestit cat de greu mi-a fost sa gasesc pe cineva sa ma ajute, neavandu-i nici pe parinti aproape nici pe socri si nu stiam cum aveam sa fac.

In luna Februarie, sotul meu impreuna cu nasa spirituala si sotul ei au decis sa plecam pentru un weekend la Milano. Fara pitici, doar adultii.

Eu nu aveam bona 🙂

Cumva printr-o minune, socrul meu a adus o doamna din Republica Moldova si avea sa locuiasca la noi pentru a ma ajuta cu Thomas. Bineinteles ca nu aveam incredere, seara el urma sa doarma cu matusa mea iar pe zi mai venea soacra mea cand putea si o verifica. Doamna aceea avea la randul ei 2 copilasi si mai fusese bona la o familie care avea gemeni deci nu era chiar straina de aceasta meserie numai ca eu cum sunt o momzilla, avea multe de dovedit pana mi-ar fi castigat increderea.

Inainte sa plec, doamna din Republica Moldova a stat o saptamana cu mine, a trebuit foarte rapid sa o invat cum se prepara laptele la BabyBrezza, cum se foloseste sterilizatorul, programul lui de masa, sa-i fac instructajul cu somnul, cu olita etc. In concluzie ma durea capul. Era mai obositor decat atunci cand eram singura pentru ca trebuia sa explic fiecare activitate si plus mi se parea ca ea face exact pe dos. Si evident ca ea avand accent, o intrebam de nu stiu cate ori ce spunea. Partea buna era ca era plina de energie, daca nu mi-ar fi furat din casa, probabil ar fi avut o viata mai lunga langa noi 🙂

Am facut toate cumparaturile necesare pentru el si pentru ea ca doar nu o lasam nemancata 4 zile. I-am aratat parcul si i-am explicat de nu stiu cate ori cum sa se poarte cu Muffy, cum sa-i dea si lui sa manance, sa-i puna apa s.a.m.d

Vine ziua plecarii. Cred ca in jur de 11 am avut avion deci am putut sa-l vad pe Thomas cand s-a trezit. I-am dat micul dejun si am plecat. Surprinzator nu am plans. Dar m-am uitat non stop pe camere pana am ajuns la aeroport 🙂 Eiii la aeroport a fost alta poveste. Am inceput sa ma relaxez. Imi era dor de el dar nu am fost o mama din aceea care sa planga sau care sa se trezeasca noaptea la orele la care se trezea si acasa.

Am dormit fara probleme toata noaptea, nu am avut nici o jena. Dupa 11 luni de trezit de doua, trei ori pe noapte, in sfarsit dormeam. Mai verificam acasa sa fie totul bine dar in perioada aceea s-a nimerit sa fie si mama in tara si prin urmare Thomas avea o gramada de supraveghetori.

Sa va zic ca a fost groaznic si ca ma gandeam non stop la el? Ar insemna ca as minti 🙂 Ma gandeam la el, normal dar aveam atata nevoie de iesirea asta. Acasa stiu ca era ingrijit bine de catre matusa mea, mama si soacra mea care veneau cand si cand sa-l mai verifice. Treaba asta cu bonele m-a stresat dintotdeauna. Nu credeam ca este atat de greu sa gasesti pe cineva sincer si dedicat. Bona aceasta de care va povestesc aici, a stat 3 saptamani la noi, timp in care o data am prins-o ca dormea in parc cu carutul langa ea iar a doua oara am prins-o ca mi-a furat din casa. Deci sincer nu cred ca problema e la mine 🙂 Eu ca angajator nu sunt atat de stricta, cred ca asta e si problema. Imi pare rau de oameni si ma gandesc la situatia lor si ca au nevoie de bani dar ei pe mine ma vad doar ca pe o sursa de venit si prin urmare am hotarat sa schimb cumva modul meu de a gandi si sa ma gandesc numai la binele familiei mele.

Am ales sa facem un city break la Milano. Nu pot sa spun ca e orasul vietii mele dar nici nu mai conta unde mergeam atat timp cat puteam sa ma relaxez.

Zborul de intoarcere a fost seara iar Thomas deja dormea cand am ajuns noi acasa. Eram tare curioasa ce reactie va avea cand ma va vedea. Sincer? Nu a avut nici o treaba. Parca am fost acolo langa el si in zilele lipsa :)) Ceea ce mi-a dat increderea ca mai pot pleca relaxata fara el 🙂

Daca aveti posibilitatea sa lasati copilul cu cineva de incredere, eu chiar va recomand sa va luati cateva zile libere, sa va detasati si sa va incarcati bateriile. Sa profitati de timpul in doi de care aveti nevoie!