Decembrie

Taman ce ne-am intors de la parada de 1 Decembrie, l-am bagat pe omulet la somn si m-am apucat sa mai strang prin casa si daca imi mai ramanea ceva timp am zis ca vreau neaparat sa scriu acest articol.

Pentru prima data am fost cu al meu copil la parada de ziua nationala a Romaniei. Nu sunt mare fan al acestui eveniment dar cand l-am vazut pe Thomas atat de entuziasmat marturisesc ca mi-au dat lacrimile. Sotul meu il tinea pe umeri iar el arata cu mana spre tancuri, elicoptere si catre caii care defilau. M-am tras deoparte putin, stateam in spatele lor, ma uitam la ei si atunci au inceput sa curga, lacrimile. Cat de norocoasa sunt ca pot vedea toate aceste evenimente prin ochii unui copil? Iar sotul meu ii arata toate masinariile, el se uita super curios si scotea tot felul de sunete de entuziasmare. Imi curgeau lacrimile pe obraz, probabil cei de langa mine ma credeau mare patrioata dar eu de fapt eram emotionata datorita familiei mele! Sunt foarte norocoasa si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare seara pentru tot ce mi-a dat! Ma bucur tare mult ca sotul meu a insistat sa mergem la parada si clar va deveni un obicei al familiei, pana cand lui Thomas ii va fi rusine sa iasa cu noi :))

Am intrat in luna mea preferata din an, luna Decembrie! Daca as putea, mi-as decora casa de sarbatori inca din prima zi a lunii dar sotul meu vrea sa fie ca la carte, bradul sa-l impodobim pe 24 Decembrie in timp ce ascultam colinde si mancam turta dulce. Stiu, zici ca suntem actori intr-un film Hallmark dar la noi chiar se respecta traditiile. Sa vedeti ce caraghiosi suntem in noaptea de 24 cand ne alergam cu cadourile, pentru ca de fiecare data vrem sa ne surprindem unul pe celalalt cu cadourile sub brad. Anul acesta il vom face mai devreme pentru ca am antamat un Mos Craciun si trebuie sa avem casa echipata corespunzator. Thomas a inceput sa spuna Santa, de la Santa Claus deci este deja familiarizat cu personajul.

Insa ce voiam eu sa va spun ca Decembrie este despre a darui! Daca aveti haine pe care nu le mai folositi sau doriti sa faceti un bine celor mai putin norocosi puteti cauta pe facebook sau intrebati in jurul vostru si sigur veti gasi o cauza careia sa va alaturati. In fiecare an incercam sa donam haine sau sa ajutam financiar pe cei care nu au acelasi noroc ca noi. Nu o fac pentru mine ca sa ma simt mai bine ci o fac din inima gandindu-ma ca acei oameni, acei copii poate vor avea o bucurie in plus, vor avea incaltari de iarna sau jucarii la care au visat in restul anului. Poate ca acum, de cand il am pe Thomas, sunt si mai sensibila la copiii sarmani care au atatea neajunsuri dar inca din liceu, am incercat sa contribui la fericirea lor! Nu ma laud cu gestul acesta, nu am spus in jur dar acum profit de acest jurnal in care eu saptamanal imi astern gandurile si emotiile pentru a va indemna sa faceti un gest. Cat de mic. Nu aveti idee cat conteaza pentru ei. Si poate se va transforma intr-un obicei anual. De cand il am pe Thomas, mai toate hainutele lui au ajuns la copiii mai putin norocosi, unele au ajuns si la spitale deoarece, dupa cum stiti, sunt foarte multi copii abandonati la noi in Romania.

Decembrie este despre familie, este despre intoarcerea acasa, despre Mos Craciun, despre cadouri, despre a fi mai buni cu cei din jur. Incearca sa nu te lasi furat de goana dupa cadouri. Just breathe! Uitat-te in jur. Bucura-te de ziua de azi! Apreciaza ceea ce ai!

Fiti mai buni cu voi si cu cei din jurul vostru!