Grigore Alexandrescu

A doua zi dimineata la 6, Thomas este la fel. Nici o reactie, somnolent, nu voia sa faca nimic, nu mai mancase de 36 de ore. Ii zic sotului meu ca nu avem ce face, trebuie sa mergem la Grigore Alexandrescu la camera de garda. Ajungem acolo, plansi amandoi. De-abia ii puteam explica asistentei tot ce s-a intamplat astfel incat sa poata intelege sirul evenimentelor. Incerca sa ma linisteasca spunand ca sigur e insolatie. Insolatie de la ce? Nu a stat la soare iar la 11 eram in hotel. In fine, pentru ca era dimineata, am fost primii pe ordinea de zi.

Camera de garda de la Grigore Alexandrescu este renovata complet si adusa la standardele europene. Si medicii…Thomas avea o armata de medici in jurul lui, fiecare specializat pe domeniul sau: gastro, neuro, internist etc. Simteam ca sunt pe mana unor profesionisti. Ii fac analizele lui Thomas, am cerut sa-i fie facute si anumite analize in caz ca ar fi ingerat substante suspecte. Ma gandeam ca poate a baut apa din piscina, habar n-am, in capul meu se intamplau atat de multe lucruri. Eram epuizata de plans, iar Thomas dormea. Mi-au spus clar: CT. Am zis si eu Da. Stiam ca e totul nou si aici aveam incredere in medici. Au spus ca il sedeaza. Le era frica sa nu cumva sa se miste si astfel trebuia sa faca de mai multe ori si nu avea sens. Am zis ok. La bebelusi este o anestezie care consta intr-un gel ce se aplica intra rectal. Este adormit pret de 20 de min, juma de ora. Merg cu el la CT. Nu mancasem nici eu de mai bine de 40 de ore. Nu puteam. Iesim afara, asteptam rezultatul. Thomas era dezbracat, invelit cu un cearceaf de spital, intins in lateral pe o masa de chirurgie. Si cu o branula in vena. Am o poza. Este sfasietoare. Nu o s-o atasez! Se trezeste dar tot adormit era. Asteptam, asteptam, asteptam. Vad medicul ca vine spre mine cu rezultatul.

Mami, e bine puiul!! Doamne ce am mai plans!!! Imi venea sa imbratisez tot salonul. Acum ca ce era mai grav, am exclus, hai sa investigam! A plecat sa faca o ecografie la burtica, era plin de gaze. De mancat nu mancase si deci nici nr 2 nu facuse. Hotarasc sa ne interneze. Nu aveam alta solutie. Trebuia sa fie tinut sub observatie. Era duminica. Am zis aia e, raman aici. Cer rezerva. Nu au asa ceva. Ok. Ne interneaza. Doamneeeeeee!!!!! Ajung intr-o camera cu 7 paturi. 7! Copilul de langa mine avusese pneumonie! Patul era o chestie ca de scandura, incapea o persoana numai, nu avea grilaje si deci Thomas se putea rostogoli noaptea din pat. Cand am vazut unde am ajuns, mi s-a facut rau. Ne punem in pat iar doamna de langa mine, care era de etnie rroma ma intreaba ce fac. Raspund multumesc, bine, de ce? Si imi spune: sper ca nu ai de gand sa culci copilul pe asternuturile astea, nu?! Eu: aaaaa, da, aveti dreptate. Il pun pe Cata sa stea cu Thomas si fug pana acasa de unde iau asternut, cateva perne ca sa ne baricadam in pat, muuult dezinfectant. De toate felurile. Biscuitei, grisine, iaurt. In caz ca va vrea sa manance. Si lapte. Doamne sa-i dai sanatate acelei mamici pentru ca, la plecare, a doua zi, cand am ridicat cearceaful, erau gandaci in pat. Deci eu cu copilul meu am dormit intr-un pat cu gandaci… Nu se punea problema sa mancam ceva de acolo. Nu era nimic pe gustul lui Thomas, ca sa nu mai vorbim ca nu era un meniu adaptat in functie de varsta! Ne-au tinut internati efectiv degeaba, nu i-au mai facut alte analize si de dat medicamente, ii dadea doar glucoza pentru hidratare. Dintr-o data bebe Thomas incepe sa-si revina, mananca o banana, cativa biscuitei. Zic gata, am scapat. Noaptea acolo a fost ft grea. Era un copil care plangea incontinuu si nu ne lasa sa dormim deloc. Eram epuizata.

Thomas dormea. A doua zi la pranz ne externam. La externare am primit documentele ce trebuiau transmise medicului de familie si citesc o chestie care m-a socat: in dreptul unde era trecut o noapte de cazare vad echivalentul a 750 de ron!!!!!! Deci patul acela de scandura aliniat alaturi de alte 6, la pachet cu 2-3 gandaci, lipsa sapunului, a hartiei igienice la toaleta si mizeria toata m-a costat 750 de ron. De fapt nu pe mine, pe statul roman! La care cu totii cotizam! Oameni buni, sunt socata! 750 ron??? Ca suntem condusi de idioti probabil stim cu totii dar cine are vina ca sunt in respectivele functii si isi bat joc continuu de noi toti?

Am rugat-o pe matusa mea sa ne faca ceva de mancare ca sa aiba ce manca. Sa zic ca a mancat Thomas. L-am bagat la somn. Cand s-a trezit iar era somnolent!!! Nu puteam sa cred asa ceva. Hotarasc sa merg cu el la Medlife. La conditii, dom le! Degeaba va zic eu! Doamna de acolo nu avea un raspuns la starea lui Thomas, daca voiam ma puteam interna. Nu mai rezistam la o noapte de cazare intr-un spital. Fie el si privat! Lasa, ma duc acasa! Acasa, ii fac orez cu lapte si il pun pe olita. In sfarsit a facut nr 2 si dupa era o schimbare la 180 de grade!! Era copilul nostru vesel si energic! Deci de aici trag concluzia ca el are o problema cu un aliment inca neidentificat pentru ca asteptam sa facem niste analize mai amanuntite.

Noaptea, pe la 2 am lesinat! La propriu. De epuizare! Am chemat salvarea, m-au dus la urgenta. Am chemat-o pe matusa mea sa stea noaptea cu Thomas ca sa poata veni Cata dupa mine. Aveam tensiunea 8. Mi-au pus perfuzie si mi-au facut analize. A iesit o usoara anemie dar era normal avand in vedere ca nici nu mai tin minte de cand nu mancasem. Am stat de la 3 noaptea pana dimineata la 8. Am plecat acasa si am incercat sa ma pun pe picioare. Mi-am dat seama ca trebuie sa am grija de mine, sa ma alimentez pentru ca Thomas are nevoie de o mama sanatoasa.

Concluzia?! Thomas a mai avut un episod asemanator cu 5 zile inainte sa plecam in Turcia, in luna septembrie. Atunci nu ne-am mai internat. Am nimerit la un medic gastro extraordinar care ne tine sub observatie si ne asteapta cu rezultatul analizelor. Din primele cercetari, ar avea intoleranta la un ingredient pe care sper ca il vom descoperi curand. In cateva saptamani vom face analizele de sange si atunci sper ca vom avea mai multe raspunsuri.

Acest episod mi-a aratat realitatea sistemului nostru medical! Nu-mi doresc sa mai am vreodata de-a face cu internarea intr-un spital de stat asa ca avem o asigurare privata internationala de sanatate pe care sper ca nu voi fi niciodata nevoita sa o folosesc.

Dar un lucru este cert: medicii de la camera de garda de la Grigore Alexandrescu mi s-au parut foarte buni profesionisti si totodata atenti la copil si la apartinatori! Din pacate conditiile sunt ceva de speriat si nu va doresc sa ajungeti acolo!