A doua zi dimineata la 6, Thomas este la fel. Nici o reactie, somnolent, nu voia sa faca nimic, nu mai mancase de 36 de ore. Ii zic sotului meu ca nu avem ce face, trebuie sa mergem la Grigore Alexandrescu la camera de garda. Ajungem acolo, plansi amandoi. De-abia ii puteam explica asistentei tot ce s-a intamplat astfel incat sa poata intelege sirul evenimentelor.