Despre mine…
Urmeaza un articol lung. Am simtit astazi sa scriu aceste randuri pentru ca luna Decembrie este luna magiei, luna mea preferata.
Despre mine…
Urmeaza un articol lung. Am simtit astazi sa scriu aceste randuri pentru ca luna Decembrie este luna magiei, luna mea preferata.
Traim intr-o societate in care daca deschizi subiectul infertilitate si fertilizare in vitro esti privit ciudat chiar marginalizat. E un subiect care deranjeaza si sincer nu inteleg unde si care este problema. Infertilitatea este o boala. Fiv-ul este uneori solutia. De ce am fi pudici in a vorbi despre asta?
Mergand foarte des cu masina in ultima vreme si ascultand cam 80% din timp diverse posturi radio, nu am putut sa nu observ multitudinea de reclame la diverse medicamente care erau indicate ba in infertilitate feminina ba pentru potenta masculina.
Am anuntat pe retelele sociale ca vor urma o serie de articole destinate strict pe problemele medicale care pot afecta fertilitatea atat la femei cat si la barbati iar articolul de astazi vine in completarea celor spuse de mine.
Cele care ma urmariti aici si pe Instagram, stiti ca am inceput acest jurnal online din dorinta de a va insufla si voua curajul de a nu renunta la visul vostru de a avea un copil.
Am lipsit. Mult! Dar cu tot ceea ce se intampla in jurul nostru acum parca pur si simplu nu am mai avut puterea si energia necesara pentru a ma implica si aici. Eu mentin in continuare legatura cu fetele care imi scriu pe Instagram si incet incet m-am mobilizat pentru a reveni in forta si aici pe blog.
Mi-am dat seama ca am fost atat de preocupata sa scriu despre problemele mele incat am uitat complet sa scriu si despre cele pe care le poate avea partenerul si care sunt la fel de frecvente ca si problemele noastre.
Pentru ca a fost weekend si am avut parte de ajutor din partea sotului meu, am avut timp sa citesc un articol foarte interesant pe net despre recoltarea de celule stem.
Ma numesc Laura, am 31 de ani si pana de curand am suferit de infertilitate 🙂 Cand am scris aceasta fraza, m-am simtit de parca eram la o intalnire AA, intr-o incapere plina cu alte persoane care imi impartasesc suferinta.
In schimb, sunt singura in Spania, cu un copil de un an si aproape 2 luni langa mine, care se joaca linistit. Copil obtinut dupa 6 ani de tratamente, durere, suferinta si dezamagiri. Lacrimi. Sa nu uitam de ele. Cu galeata!!!