Multe tratamente dar fara succes pana acum?
Desigur, se poate intampla sa dureze saptamani, luni sau chiar ani pana sa reuseasca un tratament, pana sa gasesti clinica potrivita pentru tine.
Dar daca toate astea sunt in van si nu ajungi la nici o finalitate?
Simti ca cedezi, ca nu mai poti, vrei o pauza sa te concentrezi pe alte lucruri ca parca prea ai stat stresata atatea luni si te-ai axat numai pe acest subiect?
Nu este nimic rau in a lua o pauza, in a te deconecta si a incerca sa faci lucruri pentru tine.
Marturisesc ca si eu ajunsesem sa ma misc mecanic, la analize mergeam de parca eram pe pilot automat, ma dezbracam fara nici o rusine, puteau sa fie si 10 medici in cabinet, eram atat de satula de recomandari de diversi vraci, ghicitoare, potiuni, yoga, hipnoza, bioenergie, acupunctura incat simteam ca o iau razna. Cum mai vorbeam cu cineva, cum sarea cu o recomandare ca a auzit el de nu stiu cine care face miracole. Miracole doar Dumnezeu face! Iar Dumnezeu lucreaza prin medici!
Am auzit atatea recomandari in toti anii acestia de cautari incat cred ca as putea scrie o carte. Pe mine nu m-a ajutat decat mersul la Biserica la o anumita slujba. M-a ajutat in sensul ca mi-a adus liniste! Tanjeam dupa liniste! Cumva creierul meu nu se putea opri din cautari, din intrat pe diverse forumuri, de mers nu stiu unde prin tara unde am auzit ca se fac terapii pentru a scapa de infertilitate. Numai si numai prostii! Sincer va spun! Atunci cand ai o problema medicala, numai medicul te poate ajuta sa scapi de ea! Ma indoiesc ca daca iti pune cineva mana pe frunte, te vindeci ca prin minune. Cand am facut acupunctura ma plictiseam ingrozitor, numaram minutele ramase pana la terminarea sedintelor. Si m-am dus direct la o persoana venita din China, de nationalitate chineza deci nu era vreun roman cu diploma luata pe internet.
Bani? Pff nu mai tin minte cati am aruncat pe tot felul de prostii de genul acesta.
Dar cand esti disperat, ajungi sa incerci orice. Unele chestii mi-e si rusine sa le scriu pentru ca nu inteleg cum nu mi-am dat seama ca sunt pacalita. Numai ca in momentele acelea, de cautari, chiar nu-ti dai seama, singura ta dorinta este sa ajungi acolo unde-ti doresti! Si ce este si mai nasol este ca in tot acest proces de cauatri esti cam singura. Pentru ca sotul nu te intelege. Si sincer nici nu ar avea cum sa te inteleaga, suntem construiti diferit. De asta te si enervezi uneori, te simti neinteleasa, simti ca el nu este atat de dornic ca si tine. Sa stii ca nu este asa, ei pur si simplu nu au capacitatea asta, de intelegere, nu inteleg disperarea noastra in a gasi o data o solutie si de a incheia chinul asta. Pentru ca da, pentru noi este un chin. Atat fizic cat si psihic. Nici macar o alta femeie nu poate intelege daca nu a trecut prin asta daramite un barbat.
Daca simti ca ai ajuns la capatul puterilor, trage fraiele si pune stop!
Da-ti timp sa te refaci, sa te relaxezi, incearca sa nu te mai gandesti o perioada, mergi intr-o vacanta, asta ma ajuta mereu pe mine. Sa calatoresc! Imi incarcam bateriile si o puteam lua de la capat, mai odihnita.
Ce vreau sa spun prin acest articol este ca toate ajungem acolo, sa cedam. Nu esti prima si nici ultima. Conteaza doar cate dintre noi avem puterea sa o luam de la capat. Am auzit povesti in care pur si simplu nu au mai putut si au abandonat. Au simtit ca nu mai pot face fata si cumva au concluzionat ca nu sunt facute ca sa fie mame. Eu fac parte din categoria aceea in care nu conteaza de cate ori cad, intotdeauna ma voi ridica! Pentru ca am un vis si voi lupta pentru el pana cand medicii imi vor spune ca medical este imposibil de realizat visul meu!
So…to my readers, daca simtiti ca cedati, take one step back and relax
