In cautarea gradinitei perfecte

Sunt in acel moment in care caut gradinita. Si caut. Am gasit. Nu. Iar caut. Si caut. Si aceasta cautare dureaza de cateva saptamani. Am in plan sa-l dau pe Thomas la gradinita din toamna care vine, septembrie 2020. Va avea 2 ani si 6 luni.

De ce am luat aceasta decizie? Pentru ca sunt de parere ca ii va face bine sa fie in colectivitate, sa-si faca prieteni. Oricum nu va ganditi ca il las pana la ora 17. Nu, nu! De la 8.30 la 12.30. Program scurt. De ce? Pentru ca nu pot sa-l bag pe un program de 8 ore inca de la varsta aceasta si mai ales nu am de ce. Nici eu nici sotul meu nu avem un job cu program fix, avem si ajutor asa ca prefer sa vina sa doarma somnul de pranz acasa si dupa sa iasa in parc. Vreau sa ma mai bucur de el acasa 🙂 Sunt egoista,da!

Daca nu esti nevoit sa-l dai la program lung, chiar mi se pare ca ei sunt prea mici pentru a sta o perioada atat de lunga la gradinita. O data ce intri in sistem mi se pare ca s-a terminat, ca gata, there s no way back! Asa ca de ce sa-l chinui de atat de mic cu un program atat de lung? Nu sunt pregatita de un astfel de salt.

Stiti ca am plans? La ultima gradinita pe care am vizitat-o, am inceput sa plang pentru ca mi-am dat seama ca va trebui sa ma despart de el. A contribuit si faptul ca era o fetita acolo care plangea dupa mami si mi s-a rupt sufletul. Am incercat sa par tare dar la finalul vizitei, lacrimile m-au invadat! Am realizat ca bebe Thomas it s not so bebe anymore. Si ca isi va face prieteni, va avea secrete, va face nazbatii iar eu nu voi mai fi centrul universului lui asa cum suntem unul pentru celalalt in acest moment. Nu e usor sa-i dai copilului tau aripi si sa-l lasi sa zboare din cuib. Ma incearca multe intrebari: oare va fi bine, oare se va descurca sa ceara apa, oare educatoarea il va cunoaste cum il cunosc eu si cate si mai cate. Doamne, cand a zburat timpul asta? Cum am ajuns atat de repede la aceasta etapa? Can we please stop the time???

Eu trebuie sa-l invat pe copilul meu sa-si foloseasca aripile, trebuie sa am grija sa intre intr-o colectivitate care simt eu ca i se potriveste acum.

Am cautat gradinite care sa se potriveasca si cerintei mele la care nu aveam de gand sa renunt nicicum si anume programul scurt.

Ce am cautat? Initial am cautat o predare pe limba franceza dar nu sunt deloc pe stilul meu, mi se par foarte stricti si au un singur program: pana la 16.30. Deci am exclus-o dupa prima vizita. Plus ca nu-mi place ideea ca ii curg mucii in gura si tu primesti copilul la scoala. I am sorry dar chiar asa este. Nu inteleg cum tu ca parinte il trimiti asa dar nu intru sa dezbat acest subiect. Deci nu aveam chef sa-mi trimit copilul sanatos la scoala si sa-l iau la ora 16.30 racit.

Mai apoi am cautat gradinite cu predare in limba engleza. Mentionez ca pentru mine important era sa fie si oarecum aproape de casa. Noi stam in Dorobanti si nu voiam sa-l dau in Pipera, sa-l chinui inutil prin trafic. Si acuma: de ce am cautat gradinita privata? Simplu. Poate la scoala mai e cum mai e la stat dar la gradinite exclus sa-l duc la stat. Ce povesti am auzit, nu aveti idee. Iar ei sunt prea mici pentru a putea spune ceva acasa sau poate nici nu-si dau seama ca ceva este gresit si incep sa-si schimbe comportamentul! Doamne fereste de asa ceva! Vreau sa-mi stiu copilul in siguranta, curat, schimbat!

Am gasit o scoala! Scoala vietii mele!!! Insa tot ceea ce-mi povestea directorul despre metoda de predare a lor se aplica la copiii mai mari, la cei care erau deja clasa 0. De gradinita nu a putut sa-mi spuna foarte multe. Era predare exclusiv in limba engleza. Mi-a placut tare tare mult aceea scoala. Dar spatiul alocat piticilor era destul de restrans, respectiv doar o camera pentru fiecare grupa. Putin. Si erau laolalta cu celelalte varste ceea ce sotului meu nu i-a placut. Am inteles si punctul lui de vedere, iar pretul era destul de ridicat, in orice caz mai mare decat gradinita pe care am ales-o in final.

Gradinita pe care am ales-o pentru pretiosul meu este intr-o cladire de 2 etaje si sunt doar copilasi de gradinita. Nu sunt copilasi mai mari de 5 ani sau 6 mi se pare. Au 2 educatori la fiecare grupa, predarea va fi in romana si engleza. Sotul meu are dreptate, nu trebuie sa iau decizia pentru urmatorii 18 ani. Trebuie doar sa alegem o gradinita. V-am zis ca ne potrivim. Uneori pe mine ma ia valul, mai ales in ceea ce-l priveste pe Thomas. Vreau sa stiu ca este bine, si cumva am tendinta sa iau decizii gandindu-ma unde va fi peste 6 ani.

For now, am ales gradinita, ne-am inscris si asteptam sa vedem evolutia lui in colectivitate si va voi bombarda cu poze de la prima serbare de Craciun 🙂