De ziua mea
Astazi 13 August este ziua mea. Implinesc 32 de ani. Mi-am dorit foarte tare sa scriu un articol de ziua mea, sa impart cu voi putin din felia mea de tort!
M-am nascut la ora 13.30 intr-o zi de Joi, al 13-lea copil din ziua respectiva la Maternitatea Bucur. Asteptata eram de pe data de 11 August de cand spune maica-mea ca s-a chinuit cu mine dar erau alte vremuri. Intr-un final tot prin cezariana m-a nascut si vad ca am iesit destul de normal, daca pot spune asa ๐ Am avut o copilarie obisnuita, specifica perioadei respective, cu ierni traite afara la joaca si veri petrecute la mare sau la bunici, cum era datina. Am fost fericita cu doua perechi de bunici dintre care unii locuiau la Breaza, unde am crescut, pe care i-am iubit tare mult dar din pacate nu mai sunt fizic alaturi de mine dar stiu ca au grija de mine de acolo de unde sunt ei acum. Am crezut ca bunicul meu este tata, atat de mult ma atasasem de ei sau mai bine zis atat de mult m-au lasat parintii la bunici ๐ Cei care mai aveti bunici, aveti grija de ei! Mie imi lipsesc tare mult ei doi! In special bunica mea, care era o adevarata Margaret Thatcher, o doamna de fier a orasului. Cred ca pe ea am mostenit-o la problemele de sanatate deoarece ea l-a facut pe tata destul de tarziu pentru acei ani, in jur de 30 de ani. Era o femeie directa, nu-i era frica sa spuna ce vrea si il tinea pe bunicul meu mereu aranjat si impecabil. M-am simtit ca o reclama la un detergent cand am scris asta dar chiar asa era. Si acum simt mirosul camasilor lui calcate atent de bunica mea si spalate cu sapun facut de ea. Bunicul meu lucra ceva pe la primarie, nu mai stiu exact, mergea mereu cu bicicleta la servici iar la ora 12, bunica se apuca sa pregateasca pranzul iar eu asteptam la geam sa-l zaresc la poarta. Stiam ca avea mereu ceva bun pentru mine ๐ de aceea cred ca am fost si grasuta cand eram mica. Bunica mea facea cel mai bun tort de biscuiti, cea mai buna supa de rosii si avea cuvintele cele mai bune pentru mine. Mi-e tare dor!
La un moment dat, parintii mei s-au separat. Definitiv. Nu conteaza motivele, asa le-a fost lor mai bine. Tatal meu mi-a cerut sa tinem secretul fata de bunica mea si mereu cand ne duceam la Breaza trebuia sa inventam un motiv de ce nu e si mama cu noi. Ulterior au aflat. Nu stiu care au fost discutiile pentru ca eram prea mica, insa tin minte ca mereu tatal meu incerca sa o protejeze. Bunica mea ne-a parasit prima, eram la liceu si a fost prima data cand am fost la o inmormantare. Eram oarecum socata de datinele noastre, nu pot sa spun ca imi plac si a fost destul de trist. L-am vazut cred pentru prima data pe tatal meu plangand.
Anii au trecut, parintii mei si-au facut la randul lor familie iar eu m-am trezit cu un fratior cu 20 de ani mai mic ca mine pe care il iubesc tare mult si ma minunez cat de destept e fata de cum eram eu la varsta lui ๐
Sunt impreuna cu sotul meu de la 20 de ani, adica de 12 ani, casatoriti suntem de 8 ani si simt ca este pentru mine ce a fost bunicul meu pentru bunica mea. Bine, omul meu isi baga singur hainele la masina de spalat si isi face singur de mancare pentru ca hai sa fim seriosi, suntem in 2019 si barbatul trebuie sa participe si el la treburile gospodaresti.
De la varsta de 25 de ani m-am chinuit sa-l am pe Thomas si cumva poate am ratat cateva momente, de fapt, nu pot spune ca am ratat, insa parca anii au trecut fara ca eu sa ma pot bucura cu adevarat de ce se afla in jurul meu. Imi doream un copil mai mult decat orice si eram atat de focusata pe aceasta dorinta incat toate celelalte momente treceau galopand pe langa mine.
Doamne, cand a venit Thomas in viata mea, atunci am simtit ca traiesc, ca sunt eu. Ma intreba cineva zilele trecute cum resusesc sa fiu zen, cum am invatat sa fac anumite lucruri. Multe le-am invatat de la nasa lui spirituala iar restul parca le stiam dintotdeauna. Parca el era ce lipsea din viata mea pentru a fi completa. Lucrurile au venit atat de usor iar dragostea…vai dragostea este ceva ce nu pot explica in cuvinte. Ma doare inima de iubire pentru el si va spun sincer cand il aud razand cu atata pofta, realizez cat de binecuvantata am fost. De cand cu nasterea lui, sarbatoresc in fiecare zi ca suntem sanatosi si ne putem bucura unul de celalalt iar de ziua mea nu-mi doresc decat asta: sa fim sanatosi cu totii iar fericirea mea cea mai mare este el. El este cadoul meu de la Dumnezeu! In fiecare zi descopar lucruri noi, ieri am descoperit luna, zilele trecute am invatat sa dau noroc. Este ceva…te minunezi!
Nu am nevoie de nimic de ziua mea, am tot ce mi-am dorit vreodata: o familie. Noi 3 si cu Muffy( yorkie-ul nostru).
De ce scriu asta? Pentru ca acum cativa ani, lucrurile nu erau chiar asa. Eu nu eram in aceasta stare de multumire. Eram down! Nu ma bucura nimic. Desigur de fata cu ceilalti purtam mereu o masca, Laura cea cu zambetul mereu pe buze dar care in interiorul ei curgeau rauri de lacrimi pentru ca nu intelegea. Nu intelegeam de ce nu pot, de ce altii pot si daca voi putea vreodata. Sunt intrebari pe care mai toate femeile care au probleme de infertilitate si le pun: De ce ea? De ce nu eu? Off dar de cate ori m-am intrebat eu asta, nu aveti idee!
De fiecare data de ziua mea, imi puneam aceeasi dorinta: sa am un copil! La fiecare miez de noapte de Revelion imi puneam aceeasi dorinta: sa am un copil! La fiecare stea cazatoare pe care o vedeam, din nou, aceeasi dorinta: sa am un copil. Doamne dar cate dorinte trebuia sa-mi mai pun pana a se implini cea mai apriga dorinta a mea?
Nu renuntati fetelor! Nu va poate spune nimeni ce va fi peste un an sau peste doi dar ganditi-va ca daca asta va doriti cel mai mult, e pacat sa renuntati! Stiu ca e greu, uitati-va la mine, in unele luni, simteam ca am ajuns la limita. Dar nu m-am dat batuta si a meritat!
Cand i-am auzit inimioara batand pentru prima data am plans, cand l-am vazut pentru prima data la ecograf, am plans. 9 luni de zile am stat cu frica si spaima sa nu se intample ceva. Era cel mai de pret lucru al meu. Dar acum…acum ne bucuram unii de ceilalti. Probabil va fi un copil alintat, habar n-am. Cert este ca fac tot ce pot pentru a-l stii fericit. Sunt alaturi de el cat de mult pot pentru ca nu vreau sa pierd nici un moment!
