Era timpul sa opresc injectiile cu progesteron pe care le faceam intramuscular o data pe saptamana. Dar imi era frica. Cumva in mintea mea era inradacinata ideea cum ca acele injectii sunt necesare pe toata durata sarcinii si numai asa voi reusi sa duc sarcina la termen. Va dati seama cam ce era in capul meu…

Asa cum am scris in articolul precedent, prima ecografie nu a decurs asa cum era programata si din cauza aceasta am stat cu inima cat un purice la fiecare ecografie. Da. Fiecare. Timp de 9 luni!

La 24 de ani am oprit anticonceptionalele. Am zis sa astept 6 luni, poate vine menstra. In fiecare luna in care ciclu nu venea , ma entuziasmam si in sinea mea credeam ca sunt insarcinata . Trecuse un an si nimic.

Am ajuns la alt medic care a inceput sa ma stimuleze hormonal cu pastile. Estradiol si Progesteron. Treaba era asa: 2-3 luni luai anticonceptionale, dupa pauza, venea menstra, dupa luai estradiol pentru a creste endometrul (alt cuvant de care habar nu aveam), urma o perioada in care incercai sa ramai insarcinata, astepti si o iei de la capat.

Apelarea la straini

Printr-o coincidenta, mama citise un articol cum ca un medic faimos din Viena tine consultatii la o clinica privata din Bucuresti care ironia sortii, era la 5 minute de casa. Acum clinica nu mai exista din cauza unor nereguli.

Incep. 10 zile injectii. 10 zile de injectii in burta. Le faceam in fiecare seara in bucatarie pt ca injectia trebuia sa stea la frigider. Nu stiu daca ma credeti dar tin minte totul de parca ar fi fost ieri.

Urmeaza al doilea embriotransfer. De data asta sunt mai precauta. Am grija sa nu-mi fie frig, incerc sa nu ridic greutati, sa fiu pozitiva. Aiurea!
Din nou esec!

M-am programat la un doctor foarte ok, il recomand cu tot dragul.
M-am internat dimineata la ora 7. In salon mai erau 2 femei. O doamna care avea un fibrom , mai in varsta si o doamna mai tanara care deja avea un copil acasa iar din pacate sarcina actuala era suspecta ca ar avea un defect genetic si prin urmare a fost indrumata tot catre chiuretaj.

In romania cumva nu-mi mai gaseam linistea. Simteam ca bat pasul pe loc, cum se spune, imi doream prea mult sa am un copil si stiam ca il pot avea.

Am luat legatura cu clinica din Viena. Mi-au spus ca trebuie pe toata durata tratamentului sa locuiesc acolo. Asta insemna in mare o luna de zile.
M-am gandit si am zis hai!

Bun! Acum am zis hai sa incerc si in Istanbul. Gasisem o clinica cu rezultate destul de bine. Turcii au un turism medical foarte bine pus la punct. Te asteapta un sofer la aeroport, ai translator roman pe toata perioada sederii in clinica iar personalul foarte amabil.

Mai tineti minte ca v-am povestit ca la prima intalnire cu somitatea austriaca, era langa acesta un medic care m-a ajutat enorm? Este o doamna doctor cu un suflet mare la care am continuat sa merg in toti acesti ani.

Am avut norocul sa o am pe mama ca mama 🙂 Stiu ca toate mamele sunt speciale dar va zic sincer a mea e cea mai speciala. Parintii mei au o casa in Palma de Mallorca unde, da , ati ghicit, aceasta clinica avea o filiala.

In 2 saptamani m-au sunat cei din Valencia. Nu va imaginati cum am raspuns la telefon cand am vazut pe ecran numar de Spania. Tremuram. Eram la munte cu finii nostri, Liviu si Luminita si baietelul lor, pe atunci in varsta de 2 ani. Stiau povestea. Asteptau si ei rezultatul.

Eram in cele 2 saptamani in care asteptam rezultatul embriotransferului. Ma purtam normal, atat tot ca nu beam alcool, eram atenta la ce mananc , si incercam sa nu car mai mult de 3 kg. Bineinteles beam foarte multa apa , e stiut faptul ca apa ajuta enorm organismul , mai ales in perioada de graviditate.

Ce sa fac acum? Doctorul a spus hai sa asteptam. Daca se elimina natural bine, daca nu facem chiuretaj. Va zic sincer: eram la pamant!! Intram in Decembrie, luna mea preferata din an, imi place sa daruiesc cadouri, imi place cand ii vad pe ceilalti fericiti in timp ce deschid cadourile, ador sa fac bradul cu sotul meu in timp ce ascultam colinde.

Dupa histeroscopie mi-am continuat viata,eram si la facultate in anul 3 la Drept. Sesiune, teste, examene, proiecte. Mi-au facut bine, m-au ajutat sa ma gandesc la altceva

Bun…va spusesem in articolul precedent ca prima noastra ecografie a decurs cumva altfel. Cred ca stiam de sarcina de 2 saptamani si intr-o zi eram cu sotul meu in Mall sa cumparam un cadou. Era vara si evident eram in pantaloni scurti si o camasa. In Mall aerul conditionat mergea la greu si am simtit cum incepe sa ma doara burta.