Acum cativa ani, sa fie vreo 5, m-a intrebat cineva daca as fi dispusa sa fiu mama surogat pentru altcineva. Nu era ceva serios, doar o discutie intre 2 femei ce aveau probleme de infertilitate. Acum cele 2 femei sunt realizate pe acest plan, una dintre ele este insarcinata iar cealalta scrie acest jurnal unde isi povesteste viata cu #bebethomas. Atunci am raspuns pe loc Da.

Ce as fi vrut sa stiu inainte sa il am pe Thomas este de fapt, ce as fi vrut sa stiu pe la 19-20 de ani. As fi vrut sa stiu ca nu este ok sa stai cu o problema de sanatate si sa mergi pe premiza: las ca merge si asa. As fi vrut sa fi cautat cauza problemei mele si poate nu as mai fi ajuns sa fac atatia ani de tratamente, poate as fi fost sanatoasa.

Nu stiu cum dar am avut ceva timp liber si m-am uitat peste dosarul meu de analize si scheme de tratament. Care nu este deloc subtirel. Am mai aruncat din hartii de-a lungul anilor sau unele sunt pastrate doar in laptop

Pe net circula diverse poze amuzante cu life before and after kids. La unele rad, cu altele ma identific dar cu unele nu pot fi de acord. Nu pot fi de acord din simplu motiv ca Thomas nu a fost conceput la fel de usor precum alti copilasi si cand aud sau citesc lucruri de genu: asteapta sa te mai distrezi inainte sa ai copil, sa calatoresti, ca ai atatea de vazut si atatea de facut pana sa vina acest mic pui de om care iti va schimba complet viata.

Pentru ca a fost weekend si am avut parte de ajutor din partea sotului meu, am avut timp sa citesc un articol foarte interesant pe net despre recoltarea de celule stem.

Esti intr-o relatie de ceva timp si va simtiti pregatiti pentru aducerea pe lume a unui copil. Incercati pentru un an sau doi si observi ca la tine nu este la fel de simplu precum a fost la prietena ta.

Am ales sa scriu despre acest subiect prea putin dezbatut in randul nostru, al femeilor si anume despresia post natala.

Si repede a mai trecut un an, un an de Thomas.

Pe 26 Martie 2018 am renascut si am uitat foarte rapid tot chinul prin care a trebuit sa trec pentru a-l avea pe el. Imi lumineaza fiecare dimineata cu zambetul lui, cu rasul lui. Dumnezeu mi-a oferit un copil asa cum l-am visat: bun si vesel!

Ma uit in jurul meu si am considerat ca acest articol este necesar. M-am apucat de tratamente la varsta de 25 de ani. Pe Thomas l-am facut la varsta de 31 de ani. Deci sunt 6 ani in care eu m-am axat numai si numai pe conceperea unui copil si nu pe cale naturala pentru ca stiam din primul an ca nu asa voi reusi sa-l am.

Cei care sunt nevoiti sa apeleze la o astfel de procedura, cu siguranta au fost informati si asupra costurilor, care nu sunt deloc de ignorat. Iar pe langa costurile pe care le discutati de la inceput, pe parcurs pot aparea situatii neprevazute si sa fiti nevoiti sa mai scoateti din buzunar alti banuti.

In articolele precedente v-am vorbit despre un medic care mi-a fost alaturi 6 ani de zile. Pe doamna doctor Viorica Chirita am cunoscut-o in cadrul clinicii Polisano. Statea in dreapta doctorului austriac care mi-a facut primul fiv.

Mai tineti minte cum povesteam ca m-am apucat de renovare prin luna Ianuarie si ca a trebuit sa ma mut la o alta casa timp de cateva saptamani? Acest lucru a avut repercursiuni asupra sarcinii mele si imediat o sa va povestesc in ce au constat.

Era timpul sa opresc injectiile cu progesteron pe care le faceam intramuscular o data pe saptamana. Dar imi era frica. Cumva in mintea mea era inradacinata ideea cum ca acele injectii sunt necesare pe toata durata sarcinii si numai asa voi reusi sa duc sarcina la termen. Va dati seama cam ce era in capul meu…

In momentul in care ajungi la concluzia ca nu o sa reusesti pe cont propriu si ca ai nevoie de fertilizare in vitro pentru conceperea unui copil, lucrurile incep sa se complice. Ai nevoie de un timing foarte bine pus la punct, de o comunicare eficienta intre tine si clinica cu care ai ales sa mergi pe acest drum precum si de o serie de analize mai deosebite.

De-a lungul celor 6 ani pot spune ca ma mandresc cu un dosar destul de impresionant de analize medicale. Unele mi-au fost utile, altele au fost cerute la gramada doar asa ca sa fie. Ooo dar de cate ori am auzit expresia: sigur va vor iesi prost analizele de trombofilie. Niciodata nu s-a intamplat asta.

Asa cum am scris in articolul precedent, prima ecografie nu a decurs asa cum era programata si din cauza aceasta am stat cu inima cat un purice la fiecare ecografie. Da. Fiecare. Timp de 9 luni!

Va spun sincer,  nu credeam ca voi ajunge vreodata sa fac FIV – fertilizare in vitro,  daramite sa mai fac chiar 3 si numeroase embriotransferuri.

Ultimul FIV l-am facut in August 2016 la Valencia si in aceea perioada am incercat sa-mi schimb stilul de viata prin

Apelarea la straini

Printr-o coincidenta, mama citise un articol cum ca un medic faimos din Viena tine consultatii la o clinica privata din Bucuresti care ironia sortii, era la 5 minute de casa. Acum clinica nu mai exista din cauza unor nereguli.

Incep. 10 zile injectii. 10 zile de injectii in burta. Le faceam in fiecare seara in bucatarie pt ca injectia trebuia sa stea la frigider. Nu stiu daca ma credeti dar tin minte totul de parca ar fi fost ieri.

Dupa histeroscopie mi-am continuat viata,eram si la facultate in anul 3 la Drept. Sesiune, teste, examene, proiecte. Mi-au facut bine, m-au ajutat sa ma gandesc la altceva

Bun…va spusesem in articolul precedent ca prima noastra ecografie a decurs cumva altfel. Cred ca stiam de sarcina de 2 saptamani si intr-o zi eram cu sotul meu in Mall sa cumparam un cadou. Era vara si evident eram in pantaloni scurti si o camasa. In Mall aerul conditionat mergea la greu si am simtit cum incepe sa ma doara burta.