Ma bate gandul de ceva timp sa scriu pe acest subiect, e o intrebare pe care mi-am adresat-o in trecut si chiar saptamana trecuta am vorbit cu sotul meu pe aceasta tema.
Ma bate gandul de ceva timp sa scriu pe acest subiect, e o intrebare pe care mi-am adresat-o in trecut si chiar saptamana trecuta am vorbit cu sotul meu pe aceasta tema.
Daca ai facut procedura de fertilizare in vitro si din diverse motive, personale sau medicale, alegi sa faci transferul la cateva luni sau chiar ani distanta, acest lucru este posibil prin congelarea embrionilor.
Cu totii am auzit de depresia postnatala de care sufera proaspetele mamici dar nimeni nu vorbeste si de cea suferita de partenerii acestora pentru ca da, se poate ca si ei sa sufere de depresie postnatala.
Desigur, se poate intampla sa dureze saptamani, luni sau chiar ani pana sa reuseasca un tratament, pana sa gasesti clinica potrivita pentru tine.
De regula este o intrebare pe care toate viitoarele mamici si-o adreseaza dupa ce au efectuat un tratament de fertilizare in vitro si au trecut si acele 5 zile de la punctie si trebuie sa ia o decizie. Sau au fost nevoite sa congeleze embrionii ( cazul meu) si au avut suficient timp de gandire.
De cand am inceput aceasta confesiune, multe persoane mi-au scris pe Instagram sa ma intrebe de tratamente, medici, sa mi se confeseze si ele la randul lor despre problemele pe care le au si daca le-as putea oferi un sfat, o recomandare.
Da! De ce nu?
Fertilizarea in vitro, dupa varsta de 40 de ani vine in urma unor ani de infertilitate ai pacientei respective sau poate nu a gasit barbatul potrivit pana la varsta aceasta sau s-a axat pe alte lucruri mai importante, din punctul sau de vedere.
Chiar ni se potriveste acest titlu pentru ceea ce am trait in luna cat am fost plecati la soare.
Asa cum am scris anterior pe 20 Ianuarie ne-am mutat in St Martin unde urma sa ne petrecem ultimile zile din aceasta vacanta.
Toata aceasta vacanta a fost un roller coaster de emotii. Nu mi-as fi inchipuit ca o plecare de o luna cu Thomas va implica atat de multe aventuri.
Asa cum v-am scris, suntem in St Barth de cateva zile si pe 20 ianuarie ne mutam la loc in St Martin.
Ceea ce am observat diferit anul acesta fata de anii precedenti cand am fost pe insula este schimbarea climatica. Dusuri scurte erau si inainte dar acum este si foarte mult vant si face imposibila sederea la plaja, desi sunt in medie cam 27- 28 de grade. In St Martin era ok, nu era vant, puteai sta linistit la plaja. Nu credeam ca voi spune asta vreodata dar imi e dor de St Martin si abia astept sa ne intoarcem acolo :))
Pe data de 6 Ianuarie ne-am mutat in St Barth, care este la 45 de minute de mers cu barca de St Martin sau la 15 minute cu avionul. Dar cum aterizarea aici pe insula este destul de…dificila pentru stomacul nostru, am preferat barca.
Asa cum ati aflat noi am fugit de iarna din Romania si am venit la soare, in Caraibe. Daca mi-ati citit articolele anterioare probabil sunteti la curent cu peripetiile avute inca de la aterizarea in Amsterdam.
Cum am mentionat, am aterizat pe 31 decembrie in Saint Martin unde trebuia sa stam 6 zile. Ne-am inchiriat masina pentru ca insula are multe plaje pe care voiam sa le incercam. De mentionat este ca la noi este a treia vizita pe aceasta insula deci stiam cam care sunt locurile care merita si cele care nu merita atentia noastra.
Bun! Asa cum am scris in articolul anterior, pe noi ne-a gasit 2020 la soare dar nu cu picioarele in nisip ci dormind ca 3 porcusori :)) Vreau sa incep prin a spune ca desi suntem de 3 zile aici, este vacanta cu cele mai multe peripetii intr-un timp atat de scurt. Despre ce vorbesc? Pai luati-va o cafea, faceti-va confortabili si cititi cu atentie cele ce urmeaza.
La final de an, toata lumea se gandeste la ce a fost bine si ce nu in anul care tocmai se incheie, isi fac planuri pentru anul ce urmeaza si isi propun ce sa nu mai repete.
De cand il am pe Thomas, m-am inscris in diverse grupuri pe facebook ce tin de bebelusi, parenting, hainute, jucarii etc. Unul dintre cele mai bine organizate grupuri este La primul bebe.
Anul acesta sarbatoresc al doilea Craciun cu Thomas, minunea mea de la Dumnezeu. In fiecare seara cand ii spun rugaciunea, in incheiere, ii multumesc Domnului pentru ce mi-a oferit. Mereu am fost de parere ca El a avut un plan pentru mine si tot ce mi s-a intamplat rau, a fost pentru ca ma astepta ceva mai bun. Si asa a si fost! Thomas este tot ce am eu mai bun si mai scump pe lumea asta.
Am inceput acest blog in ideea de a ajuta alte femei care sufera de infertilitate sa gaseasca diverse informatii pe care eu le-am crezut utile si pe care mi-ar fi placut sa le cunosc in toti anii in care am suferit la randul meu de aceasta boala. Si inca sufar pentru ca tot nu pot concepe un copil in mod natural dar macar Dumnezeu ni l-a daruit pe Thomas, care este cel mai bun copil pentru noi!
Mi-am dat seama ca am fost atat de preocupata sa scriu despre problemele mele incat am uitat complet sa scriu si despre cele pe care le poate avea partenerul si care sunt la fel de frecvente ca si problemele noastre.
De regula, inainte de conceperea unui copil ideal este sa-ti faci anumite analize de sange si ecografii, papanicolau si analize de secretii. Bine, ca sa fiu sincera, aceste analize ar trebui facute anual de fiecare femeie dupa inceperea vietii sexuale pentru a preintampina anumite probleme de sanatate.
Nu-i usor! Vorbesc acum din postura unei mame dar a trebuit la viata mea sa fac 2 chiuretaje si va spun sincer nu a fost usor.
Cele 2 chiuretaje care s-au numit avorturi prin aspiratie nu au fost floare la ureche dar m-am consolat cu ideea ca nu era vorba de sarcini avansate si nu apucasem sa ma obisnuiesc cu ideea ca port o sarcina.
Taman ce ne-am intors de la parada de 1 Decembrie, l-am bagat pe omulet la somn si m-am apucat sa mai strang prin casa si daca imi mai ramanea ceva timp am zis ca vreau neaparat sa scriu acest articol.
Ce sa ai in vedere atunci cand esti in cautarea unei clinici pentru un tratament de fertilizare in vitro? In primul rand ar trebui sa cauti online sau printre prieteni rata de succes a clinicii respective, ce metode de abordare au pentru solutionarea cazurilor ce se aseamana cu problema ta, costurile unui astfel de tratament.
Sunt in acel moment in care caut gradinita. Si caut. Am gasit. Nu. Iar caut. Si caut. Si aceasta cautare dureaza de cateva saptamani. Am in plan sa-l dau pe Thomas la gradinita din toamna care vine, septembrie 2020. Va avea 2 ani si 6 luni.
Stiinta ne poate oferi o gramada de solutii daca esti deschis la ele. Daca ai ajuns sa faci un tratament de fertilizare in vitro, ai avut sansa de a-ti analiza ovocitele, de a stii daca sunt normale din punct de vedere genetic si de a vedea cum raspund in laborator la diverse tehnici.
Am facut aceasta sectiune speciala in jurnalul nostru pentru toate mamicile care vor sa stie unde calatorim noi cu Thomas si cum ne descurcam sau mai bine zis cum ma descurc eu cu el in vacante.
Endometrioza…la momentul actual afecteaza una din 10 femei. Stiu, poate nu este o cifra infricosatoare dar coincidenta face ca, 60% din fetele cu care eu interactionez sa sufere de aceasta boala. Este o boala greu de depistat, de diagnosticat si mai rau, de endometrioza nu te vindeci niciodata!
Cum faci cand lucrurile nu mai merg? Am scris de multe ori ca am cedat, ca am simtit ca nu mai pot. De oboseala, de epuizare. Totul cade pe umerii nostri, ai femeilor, ai mamelor. Cumva de noi depinde armonia in casa! Dar cum faci cand simti ca tu chiar nu mai poti? Stai in relatia aceea chiar daca tu, hai sa spunem, il urasti pe cel de langa tine? Crezand ca asta este bine pentru copilul tau, sa creasca cu un tata, de fapt nu cu un tata, cu al lui tata?
Da da, stiu ca poate nu este titlul care trebuie dar asa vad eu lucrurile.
De ce am ales acest titlu? Pai sa va explic
Dupa cum stiti si m-am tot repetat, ne-am chinuit vreo 6-7 ani sa-l avem pe Thomas al nostru. Suntem impreuna de 12 curand 13 ani. Deci de pe la 20 de ani ne tot lovim unul de celalalt 🙂
Un subiect la care toata lumea are o parere. Sincer. Daca te duci la privat, dom le nu au aparatura, in caz ca se intampla ceva, ajungi la stat. Daca te duci la stat, dom le nu ai rezerva si o sa imparti salonul cu inca nu stiu cate mamici. Cum o dai nu e bine. O sa va spun parerea mea si de ce eu am ales sa nasc la privat. Respectiv la Regina Maria.

Ma numesc Laura, am 31 de ani si pana de curand am suferit de infertilitate 🙂 Cand am scris aceasta fraza, m-am simtit de parca eram la o intalnire AA, intr-o incapere plina cu alte persoane care imi impartasesc suferinta.
In schimb, sunt singura in Spania, cu un copil de un an si aproape 2 luni langa mine, care se joaca linistit. Copil obtinut dupa 6 ani de tratamente, durere, suferinta si dezamagiri. Lacrimi. Sa nu uitam de ele. Cu galeata!!!